EXCLUSIV! Interviu cu Kenji Kamiyama, unul din realizatorii seriei cult Ghost in the Shell

Pe 19 mai, trei dintre realizatorii seriei cult Ghost in the Shell vor ajunge la București pentru a se întâlni cu admiratorii genului anime. Evenimentul face parte din Zilele Culturii Japoneze, unde publicul se va putea întâlni în aceeași măsură cu trecutul și cu viitorul culturii populare din Japonia. Pe lângă întâlnirea cu specialiștii în anime, vom avea ocazia să învăţăm de la un artist manga cum și de ce se desenează în stil japonez.

AFLĂ CINE VINE PE 19 MAI LA BUCUREŞTI

În 2017, Ghost in the Shell a reînviat pe marile ecrane în forma unui film hollywoodian, cu Scarlett Johansson în rolul principal și cu românca Anamaria Marinca într-un rol secundar. Unii fani hardline ai genului anime n-au fost prea încântaţi: oricum ar fi o transpunere străină a unui asemenea desen animat, ea nu poate respecta spiritul în care acesta a fost făcut, oricât de mult s-ar chinui realizatorii. Cu toate acestea, filmul a avut succes și a readus în atenţia mondială poveștile SF de la începutul anilor 2000.

Am reușit să obţinem, în exclusivitate, un interviu cu Kenji Kamiyama, important regizor și scenarist de anime, care s-a alăturat în 1996 casei de producţie I.G. Numele său se leagă de Ghost in the Shell: Stand Alone Complex, căreia i-au urmat un al doilea sezon, Ghost in the Shell: S.A.C. 2nd GIG, și un film, Ghost in the Shell: Stand Alone Complex – Solid State Society.

În 2002, când aţi făcut prima serie Ghost in the Shell, Japonia părea pentru Europa un rai tehnologic, oamenii aveau deja acces pe scară largă la tehnologie și o și foloseau. Acum însă, fiecare avem o prelungire tehnologică. Devine scenariul din GS probabil? Cum vedeţi viitorul din acest punct de vedere?
Consider că, în prezent, Japonia nu este raiul tehnologiei. Din păcate, lumea din Ghost in the Shell încă nu a devenit realitate. Japonezii folosesc foarte multe dispozitive în viaţa de zi cu zi. Știm să utilizăm tehnologia deoarece suntem înconjuraţi de aceasta și pentru că suntem mândri de succesul prin care Japonia s-a ridicat, însă am impresia că am pierdut simţul inovaţiei. Deși suntem înconjuraţi de tehnologia hi-tech, Japonia se află în declin, la fel ca universul din Ghost in the Shell. Atâta timp cât există progres, va exista și regres, ceea ce va conduce la o resetare totală a lumii.

E în serie (Ghost in the Shell: Stand Alone Complex) o problemă foarte actuală: biopolitica. Mecanismele vieţii umane, viaţa artificială sunt controlate de putere (politică sau nu), într-o conspiraţie cu Big Pharma. Cât de important e să ne păstrăm libertăţile, dar mai ales cum ni le putem păstra într-un asemenea context socio-politic?
Consider că au scăzut mijloacele prin care putem afla aceste lucruri cu adevărat. Acum 20 de ani, mass-media era un instrument care încă transmitea informaţii adevărate, însă, în prezent, doar controlează informaţiile. Trebuie să gândesc atent care sunt informaţiile adevărate și folositoare. Este foarte important să ne dezvoltăm știinţa și tehnica de a găsi adevărul, nu doar să-l căutăm folosindu-ne de internet.

Ce ar trebui să glorificăm: individualitatea sau știinţa de a fi parte dintr-un întreg, dintr-un grup?
Consider că este normal ca individul să fie respectat în lume, însă în ultimii ani acest aspect a devenit o problemă, deoarece în societate oamenii au devenit egoiști. Este important să găsim un echilibru între dorinţele proprii și ceea ce putem face și pentru cei din jur. Nu prea există acest balans și nu este un lucru tocmai bun, nici pentru individ și nici pentru societate. Trebuie să încercăm să readucem acest echilibru. 

Salinger (scriitorul american, autorul romanului De veghe în lanul de secară) e un personaj în sine în seria tv. De ce aţi ales să folosiţi tocmai cel mai important roman al formării pentru adolescenţii occidentali ca referinţă culturală în serial?
Am simţit că am găsit puncte comune între societatea digitală și operele lui Salinger. Personajele lui Salinger nu se puteau acomoda în societate și mulţi adolescenţi au simpatizat cu acestea, iar la data apariţiei De veghe în lanul de secară, acţiunile din roman nu puteau fi încadrate într-o categorie aparte. Mulţi adulţi poate nu au înţeles despre ce e vorba, dar empatia pentru personaje s-a extins în întreaga lume. Uneori, sentimentul redat în scrierile lui Salinger este foarte asemănător în Japonia cu fenomenul otaku. Animeurile sunt consumate peste tot în lume, deși sunt profund japoneze.

Aţi creat Ghost in the Shell (serie, film) gândindu-vă și la pieţele externe?
Puţin m-am gândit și la posibilii fani străini, dar nu puteam să îi vizualizez prea bine. Personajele din anime au devenit simboluri și atunci am înţeles că publicul din afară începe să simtă atmosfera din anime. Consider că animaţia japoneză e mult mai pe placul străinilor decât un film japonez obișnuit.

Credeţi că noi pricepem altceva din anime decât publicul japonez?
Nu știu acest lucru, dar îmi doresc să aflu opinia publicului străin. Seria tv se termină într-o bibliotecă, adevărată, cu cărţi de hârtie. Acest interviu e pentru o revistă de hârtie.

O să mai existe așa ceva în viitor sau numai în filmele SF?
Probabil că vor deveni din ce în ce mai puţine, însă atâta timp cât noi trăim, încă vor exista.

Ce este animeul?

Primul răspuns e foarte simplu. O animaţie japoneză, cuvântul fiind o prescurtare a termenului cu care japonezii numesc desenele animate. Cele mai vechi au fost făcute fix acum 100 de ani, în 1917. Stilul, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, a început să se dezvolte în anii ’60, iar în anii ’90 a explodat în întreaga lume. V-o mai aduceţi aminte, probabil, pe ingenua Sandi Bel cântând în franceză la televizoarele noastre imediat post-revoluţionare. Ea era, de fapt, o micuţă japoneză, tradusă pentru publicul european. Industria jocurilor a făcut ca unele serii să capete noi feluri de public și producţiile cinematografice de gen au creat, uneori, capodopere. Până și străinii au adoptat tehnicile japoneze ca să-și creeze propriile animeuri. Nu desenezi atât de elaborat, ci mai curând e important să ai efecte de cameră care să te introducă în realitatea filmului destul de ușor. Și mai e ceva: de obicei, animeul e asociat cu o poveste care nu e subţirică deloc. Mai ales dacă vorbim de SF-uri.

AFLĂ CE POŢI FACE LA ZILELE CULTURII JAPONEZE 2017

Care e filozofia?

Răspunsul, pe scurt: destul de complicată cât să se scrie despre ea tone de materiale academice și alte tone de povești ale fanilor. Pentru Ghost in The Shell, una dintre cele mai bune serii animate ale tuturor timpurilor, tehnologia a fost cea care a definit stilul de desen. În 1995, animaţia computerizată era la începuturi și softurile japoneze din domeniu, de-a dreptul futuriste. Desenatorii, care veneau dinspre stilul manga (adesea la baza serialelor tv sau a filmelor de profil pentru cinema stau cărţi de benzi desenate) au început să lucreze cu calculatoarele. Adesea, asta a dus și la linii de scenariu care includeau și problematizau prezenţa calculatoarelor în viaţa noastră, prelungirile noastre electronice, biotehnologia, „robotizarea” societăţilor. Ghost in The Shell a fost, în acest sens, un exemplu de anime care avea în spate o filozofie destul de consistentă, chiar păstrându-și statutul de produs al culturii populare. La seriile de anime e impresionant că păstrează și emit întrebări despre natura umană chiar atunci când, sau mai ales, roboţii și tehnologia par să fi cucerit lumea. „Într-un episod din Ghost in The Shell cineva spune cum apa curge către cel mai jos punct, așa face și natura umană. Unii sunt deranjaţi să audă asta, dar n-am găsit nicio dovadă că ar fi altfel în timpul producţiei”, spunea într-un interviu regizorul Kenji Kamiyama. Poate că succesul acestui gen se datorează, parţial, și acestui tip de sinceritate despre ceea ce trăim, de fapt.

Fotografii: Shirow Masamune-Production I.G/KODANSHA