Veneția

Fie că ai mai fost sau ai mai vrut în Veneţia, aceasta este, incontestabil, destinaţia favorită a milioanelor de turiști.

Când spui Veneţia, te gândești prima dată la gondole, apoi la Carnaval, iar acestea ar fi unele, dar nu și unicele, motive pentru care ar trebui s-o vizitezi măcar o dată în viaţă. Fosta putere financiară și maritimă din perioada Renașterii, renumită pentru comerţul cu grâne, mirodenii, mătase, dar și obiecte de artă, rămâne atractivă și astăzi, seducând mii de vizitatori mai ales în perioada Carnavalului. Tradiţia festivalului de măști veneţian începe de prin anul 1162, când Veneţia, o mică, dar puternică republică, l-a învins pe Ulrico patriarhul de Aquileia, victorie sărbătorită prin sacrificarea unui taur și a doisprezece porci în Piaţa San Marco. De-a lungul anilor sărbătoarea devine tot mai importantă, iar în anul 1268 pentru prima dată într-un document este menţionată folosirea măștilor, care au fost purtate mai întâi de către oamenii de vază veniţi la carnaval. Măștile au marcat abolirea diferenţelor sociale, astfel oameni de diferite ranguri, convingeri politice sau creștine puteau socializa, dansa și sărbători împreună fără nici o inhibiţie. De asemenea, acestea protejau identitatea posesorilor, oferindu-le libertatea unui comportament decadent sau promiscuu ori eschivarea de la plata datoriilor la jocurile de noroc. Istoria măștilor cunoaște o frumoasă evoluţie. Timp de secole acestea au fost decorate sălbatic cu pene, dantelă, pietre preţioase sau chiar blănuri.

Basilica di San Marco este o catedrală construită între anii 1063- 1094 și reprezintă vechea legătură a Veneţiei cu Bizanţul. Intrarea în edificiu este gratuită, însă, ca să îl vizitezi, trebuie să reziști unei cozi interminabile de turiști curioși. Odată trecut de testul rezistenţei, ai undă verde să o explorezi în liniștite și cu atenţie, pentru că nu ai voie să pozezi sau să filmezi în interiorul acesteia. Unele secţiuni ale Basilicii pot fi vizitate însă contra cost, nu unul mare, mai degrabă simbolic, de 4 euro. Basilica este incredibil de frumoasă la apus, privită dinspre Piazza San Marco, în toată splendoarea-i, când razele de soare coboară ușor, scăldându-i într-o aură paralizantă mozaicul.

Dacă n-aveți cum să ajungeți în Veneția în perioada Carnavalului, nu vă faceți griji, pentru că aveți atâtea de descoperit și vizitat, încât o să vă mențină vacanța activă pană la final. Începeți cu Piazza San Marco, cea mai pozată din Veneția și cea mai aglomerată atât de turiști, cât și de porumbei. Ce fac oamenii ajunși în piață? Poze, videouri și se apucă de hrănit bietele păsări, care potrivit localnicilor s-au ingrășat exagerat în ultima vreme, motiv pentru care comercianții din Veneția nu mai au de vânzare grăunțe. Din piață aveți posibilitatea să vizitați încă două obiective turistice de neratat: Basilica di San Marco și Palatul Dogilor.

Pentru poze instagramabile, trebuie neapărat să daţi o tură până la Campanila, turnul care veghează Veneţia. De acolo de sus, veţi avea parte de o vedere de 360 de grade asupra orașului, iar în zilele senine se pot vedea și Alpii. Curios este faptul că, chiar dacă devii martorul unei Veneţii ilustrate cu zecile de acoperișuri maro, din Campanila nu poţi observa nici un canal. De-a lungul anilor turnul folosit drept far pentru corăbii, clopotniţă de unde s-a anunţat Europei îmbolnăvirea Veneţiei, chiar și punct de observaţie, a fost fisurat, lovit de fulgere, incendiat, deteriorat și a suferit numeroase reparaţii.

În imediata apropiere a Basilicii se află și Palatul Dogilor, care reprezintă simbolul puterii politice și juridice a fostei republici, precum și a celor peste 120 de dogi care au condus Veneţia mai bine de 1.000 de ani. Edificiul, așa cum îl vedem noi astăzi, a fost definitivat în anul 1340, când a fost construită o sală pentru Maggior Consiglio. Restul clădirii datează de la mijlocul secolului al XV-lea. Exteriorul deosebit de elegant, din piatră albă de calcar cu inserţii de marmură roz, poate fi admirat gratuit din Piaza San Marco, amintind foarte clar de legăturile strânse ale Veneţiei cu Orientul. Însă pentru a cunoaște adevăratele opere de artă ale sculptorilor, pictorilor și arhitecţilor care au trudit la acest edificiu, trebuie să plătiţi neapărat biletul de intrare.

După o priveliște demnă de istorisirile cu celebrul Casanova, e timpul pentru o călătorie pe Canale Grande, care după cum sugerează și denumirea este cel mai mare canal din Veneţia, are 4 kilometri lungime și 30-39 kilometri lăţime. Luaţi un vaporetto și nu rataţi cel mai faimos pod din Veneţia, Rialto, iar dacă aveţi timp, treceţi și pe la Piazza Rialto pentru a cumpăra: fructe, legume, mirodenii și pește. Canale Grande este „bulevardul” principal al Veneţiei, pe care circulă în permanenţă vaporașe care aprovizionează orașul cu tot felul de mărfuri și... turiști.

Ultima, dar nu și cea din urmă este călătoria cu gondola. Scumpă, dar face toţi banii. Partea bună este că într-o gondolă încap de la 1 până la 6 persoane, așa că depinde ce vă doriţi: poze, spaţiu, relaxare sau cu gașca pe low cost. Dacă aveţi puţin noroc, vă puteţi alege cu un gondolier care să vă încânte auzul cu piese vechi italienești, dar incredibil de frumoase.

Dacă mai aveţi timp, nu rataţi insulele Burano și Murano sau aveţi scuza pregătită pentru o revenire în Veneţia, orașul-ilustrată. Orașul-poveste medievală, de altfel, în care locul cavalerilor și al prinţeselor a fost luat de localnici cu tradiţie, comercianţi și turiști, mulţi turiști.

De Sorina Știrbu