Prin Lume cu Roxana și Andrei

Prin lume. Numele proiectului vostru spune totul pentru orice iubitor de călătorii. Cum a început aventura voastră și când v-aţi lansat proiectul online? 

Blogul a fost lansat în urmă cu cinci ani, iar contul de Instagram a fost deschis în urmă cu patru ani. Iniţial scopul a fost de a documenta vacanţele pe care le făceam, doar ca să ţinem minte mai ușor detaliile fiecărei plecări, nu știam foarte multe despre ce presupune blogging-ul în sine și nu aveam o direcţie foarte clară. Ulterior, am început să investim foarte mult timp în blog, ne-am făcut o strategie de postări și am devenit extrem de organizaţi în documentarea pentru fiecare articol în parte. În momentul de faţă, este un second job pentru noi, care însă ne aduce foarte multe satisfacţii.

Cine se află în spatele proiectului Prin lume? 

Roxana și Andrei (mai nou și bebe Alexei :)), amândoi pasionaţi de plecat unde vedem cu ochii. Practic, pasiunea pentru călătorit ne-a adus împreună și astfel am construit un proiect atât de drag nouă, pe care ne dorim să îl menţinem „viu” și activ, cu postări constante și conţinut cât mai bine documentat.

Când aţi ieșit prima oară din ţară și unde? 

Prima ieșire din ţară împreună a fost în Amsterdam, de altfel locul care între timp a devenit orașul nostru de suflet. Am stabilit încă de pe atunci că oriunde ne vor duce drumurile vieţii, să ne întoarcem în Amsterdam an de an, fără greș. În fiecare an plănuim o excursie în Olanda, pe care am ajuns să o cunoaștem ca-n palmă. Cu toate acestea, întotdeauna mai dăm de vreun loc ascuns de lume pe care vrem să îl vizităm. Anul acesta vom merge la Festivalul Lalelor, în Keukenhof, pentru că în opt ani de zile nu am reușit să ajungem acolo împreună.

În câte ţări a ajuns până acum Prin lume? 

Sinceri să fim, niciodată nu le-am numărat. Sunt multe locuri pe care le vedem de mai multe ori pentru că ne plac foarte mult, altele pe care nu le-am vizitat deloc, deși ne dorim tare mult (Africa, spre exemplu, este complet neexplorată de noi), altele în care chiar nu ne dorim să ajungem. Prin lume a ajuns cu siguranţă în prea puţine ţări până acum, pentru că lumea este mare, iar locurile în care vrem să ajungem încă sunt foarte, foarte multe. :)

Există vreun loc pe lumea asta în care vă doriţi să ajungeţi neapărat? 

Cu siguranţă! Spunem de ani de zile că vom ajunge în Myanmar și Vietnam și încă nu am făcut-o. Africa este complet neexplorată, America de Sud, Antarctica, insulele din Pacific. Avem o hartă răzuibilă și, ori de câte ori o deschidem, realizăm cât de puţine locuri am văzut din lume. Iar asta ne motivează să avem wishlist-uri și mai lungi, planuri și mai mari, itinerarii și mai ambiţioase.

Sunteţi călători de meserie? Este proiectul acesta un full time job sau aveti și alte joburi? Ce profesii aveţi voi? 

Sincer, ne-am dori să fie un full time job! Însă cumva trebuie să susţinem financiar atâtea plecări. Astfel că amândoi avem joburi în IT, iar blogul este un al doilea job, în care investim foarte mult timp și foarte multă pasiune.

Ce contează cel mai mult atunci când vrei să devii cunoscut în digital, pe nișa travel? Pozele, locurile sau povestea?

Pozele, locurile ȘI povestea. :) Sunt atât de mulţi bloggeri de travel, atât în Romania, cât și peste tot în lume, încât devine foarte greu să devii și să te menţii cunoscut în digital. Da, este nevoie de toate. Și de poze spectaculoase, și de locuri interesante, și de povești captivante. Și orice este în plus faţă de acestea este binevenit. Cu cât mixul acesta este mai reușit, postările constante și munca unui blogger consecventă, nu ai cum să nu ajungi cunoscut în digital.

Ce tipsuri aţi aflat legate de planificarea vacanţelor în toţi acești ani de călătorii? Ce sfaturi aveţi pentru cei care citesc acest interviu? 

Adevărul e că am realizat pe parcursul anilor că oamenii au moduri complet diferite de a călători. Astfel că ceea ce ni se potrivește nouă poate să fie complet netentant pentru altcineva. Ne ferim să oferim sfaturi, însă întotdeauna prezentăm experienţa noastră din vacanţele pe care le facem. Și, da, surprinzător, stilul nostru de a călători evoluează, se schimbă de la an la an. Însă ce este general valabil este că, da, trăim într-o perioadă IDEALĂ pentru călătorit. Părinţii noștri nu au avut oportunităţile noastre, bunicii, nici atât. Nu știm ce se va întampla în viitor, însă pentru moment avem toate condiţiile favorabile să călătorim. Uneori luăm acest lucru ca atare, însă ar trebui să realizăm ce privilegiu enorm are generaţia noastră și cât suntem de norocoși că avem... lumea la picioare. Cu alte cuvinte, am îndruma pe oricine să călătorească, acum, cât încă avem ocazia să o facem. :)

Locuiţi în România? V-ar plăcea să locuiţi în altă parte? 

Da, locuim în România. Pentru moment. De foarte mulţi ani ne gândim să ne mutăm din ţară, chiar am avut o tentativă destul de hotărâtă de a o face în urmă cu doi ani, în Olanda, însă conjunctura a fost de așa natură încât să rămânem în ţară. Și nu o spunem cu regret, dimpotrivă. Ne place România și adevărul este că ne-a oferit tot ce ne-am dorit, în mod special pe plan profesional.

Care sunt obiceiurile cele mai interesante pe care le-aţi descoperit în călătoriile voastre?

Japonia a fost fascinantă, prin cultura și perfecţiunea ei, începând cu organizarea la secundă, oamenii extrem de politicoși, productivitatea lor incredibilă. Însă pe cât de mult ne-a plăcut ţara, pe atât de mult ne-a întristat să descoperim că oamenii trăiesc cu o presiune fantastică a societăţii, a joburilor, a perfecţiunii în sine. Și, nu de puţine ori, clachează. Am fost cuceriţi iremediabil de Islanda, este una dintre ţările noastre preferate, atât de variată în ceea ce privește natura și peisajele. Interesant ni s-a părut modul islandezilor de a-și crește copiii. Nu de puţine ori vedeam cărucioare cu bebeluși lăsate afară, în timp ce părinţii luau masa într-un restaurant sau își beau liniștiţi cafeaua înăuntru. Pe temperaturi foarte, foarte scăzute. Motivul ar fi că bebelușii dorm mult mai bine afară, în natură, cu zgomotul alb al vântului. Sau, și mai interesant de atât, islandezii cred în elfi.  Noua Zeelandă e absolut fabuloasă, atât de verde și de diversă, cu niște peisaje incredibile! Cel mai reușit road trip a fost cel din Noua Zeelandă, însă trebuie să recunoaștem că am întâlnit câteva obiceiuri ciudate. În afara capitalei, Auckland, este extrem de normal ca localnicii să meargă pe stradă în picioarele goale.  Cultura maori e incredibilă, de la dansul tradiţional haka la tatuajele specifice ta moko ori legendele lor. În Sri Lanka cel mai interesant obicei al localnicilor ni s-a părut pescuitul pe beţele înalte, modul tradiţional de pescuit. Stilt fishermen sunt una dintre principalele atracţii în Sri Lanka, de altfel imaginea cu pescarii cocoţaţi pe beţe, la apus, e deja iconică. În Insulele Feroe, renumite de altfel pentru costurile uriașe, am descoperit că există unul dintre cele mai ieftine zboruri cu elicopterul din lume. Atlantic Airways oferă zboruri cu elicopterul subvenţionate de stat, pentru a facilita mișcarea localnicilor printre insule (un fel de taxi aerian dedicat localnicilor).

Ce mâncare încercată în altă ţară v-a cucerit? 

În general suntem amândoi foarte curioși să încercăm mâncăruri diverse din orice loc în care ajungem, ba, mai mult decât atât, documentarea pe plan culinar este cel puţin la fel de intensă precum cea pe plan turistic.  Da, oriunde mergem, alegem restaurante renumite și încercăm mâncăruri tradiţionale, e parte din itinerariu! Avem gusturi complet diferite, eu voi prefera întotdeauna bucătăria italiană și pe cea arăbească, iar Andrei se află la polul complet opus, preferă tot ce presupune bucătăria braziliană (cu churrasqueriile decadente), bavareză (cu wurstii de tot soiul), canadiană (în frunte cu poutine) și, în general, mâncărurile mai grele. Cu toate acestea, ne întâlnim undeva la mijloc când vine vorba de bucătăria japoneză (de la sushi la ramen, gyozas, okonomiyaki și ORICE alte nebunii japoneze), bucătăria coreană (da, suntem înnebuniţi după kimchi-ul picant de ne taie respiraţia), de altfel bucătăria asiatică în general (scriind rândurile acestea ni se face subit poftă de un tom yum delicios). Gândindu-ne însă că în Japonia am stat și câteva ore la cozi la restaurante ca să încercăm anumite mâncăruri tradiţionale, am spune că bucătăria japoneză este de departe cea care ne-a cucerit iremediabil. Ba chiar am face o excursie în Japonia special pentru a încerca toate mâncărurile lor.

Cum e cu pozele în vacanţe? Vă pregătiţi dinainte, alegeţi outfituri, aveţi în bagaje recuzită specială? 

În general, vacanţele noastre sunt planificate până în cel mai mic detaliu. De la itinerariu până la locuri de luat masa și, da, în mod cert obsesia organizării ajunge și la bagaje sau ţinute. Și nu doar de dragul pozelor, dar și pentru că de multe ori bagajul nostru este limitat și suntem nevoiţi să luăm cu noi doar strictul necesar. E drept că sunt puţine momente spontane, mai ales în destinaţiile în care ne-am dorit de foarte multă vreme să ajungem, însă în felul acesta profităm la maximum de puţinele zile de concediu pe care le avem la dispoziţie. Cât despre recuzita specială... am fost de multe ori tentaţi să cărăm după noi obiecte sau ţinute mai spectaculoase de dragul pozelor. Am făcut astfel de poze prin locurile în care ajungeam și, da, este adevărat, o ţinută frumoasă schimbă complet compoziţia unei poze. Însă de ceva vreme am înţeles că nu este vorba despre perfecţiune în pozele de călătorit și că postările ideale din social media pot face mai mult rău decât să aducă inspiraţie oamenilor, așa că treptat am renunţat la tot ce nu era natural.

Aţi simţit vreodată că realizarea pozelor pentru blog și Instagram devine presantă în vacanţe? Și că poate aţi vrea doar să staţi departe de aparat și telefon pentru a vă bucura de ce vedeţi? 

Bineînţeles! De multe ori exagerăm cu pozele și, da, am ajuns la concluzia că sunt unele destinaţii pe care le vedem numai din spatele obiectivului. Ceea ce nu este neapărat grozav. Pe de altă parte, chiar și înainte de social media făceam exagerat de multe poze, așa că, într-un fel, e parte din călătoria în sine. Încercăm doar să fim cât mai echilibraţi, iar dacă lucrul acesta nu ne ieșea întru totul până acum, de când a apărut Alexei în vieţile noastre a devenit ceva normal să „take our time”. Avem nevoie de momente în zi în care să ne liniștim, să ne relaxăm, să petrecem timp în trei, să uităm de telefoane, laptopuri, DSLR-uri, dronă, notificări și postări.

De Cristian Niculae