Lecții de viață din Capul Verde învățate

Nu poţi recunoaşte un capoverdian după arătare, dar îl poţi recunoaşte după filosofia de viaţă. El îşi doreşte fierbinte să fie fericit, iar fericirea lui n-are nimic de-a face cu a băga bani în conturile companiei Ferrari, credite la bănci pentru locuinţe luxoase ori poşete de la Prada. Nu vrea să fie şef, nici angajatul săptămânii, nu-l bate nimeni la cap cu ultimul model de Mac, că nu ştie cum arată.

„Pasiunea bate meseria.” Nu e nimic de povestit despre ce faci la serviciu, pentru că asta e foarte puţin important. Eşti meteorolog ziua? Poate, dar seara eşti baterist. Te-ai făcut profesor? O înduri şi pe asta, mai ales că după ore dai concerte la un bar. Faci bani ca ghid turistic? De-abia aştepţi să scapi de turişti ca să poţi juca fotbal în echipa ta de cartier.

„Niciun loc nu e ca acasă. Pleci doar să ai de unde să te întorci.” Arhipelagul are mai multă populaţie în diasporă decât acasă. Numai că fiecare dintre cei plecaţi visează fierbinte să vină înapoi în insulele lor însorite, la apa lor albastră, la muzica lor frumoasă. Oamenii se întorc şi după 40 de ani petrecuţi în afară şi se poartă ca şi cum nicio zi nu i-ar fi despărţit de locul naşterii lor. 

„La ce-ţi foloseşte să fii bogat?” La nimic. Tot cartofi cu ton ori peşte-spadă mănânci. Tot haine porţi. Tot sub un acoperiş locuieşti. Tot din carne şi oase eşti făcut. 

„Primu-i tot timpul o greşeală. De la al doilea în sus nici nu mai contează că e o greşeală.” Această zicere ajută sporul demografic al arhipelagului. Primul copil se face la 16-17 ani, iar următorii vin în serie până pe la numărul opt, uneori chiar nouă. Nimeni nu vrea în mod deosebit să procreeze, totul e o întâmplare, dar până la urmă copiii sunt ceva de care familiile se bucură, mai cu seamă că în aceeaşi casă, de obicei, trăiesc împreună mai multe generaţii. 

„Bărbaţii din Capul Verde au două probleme: femeile şi fotbalul. Am zis probleme pentru că femeilor nu le place  fotbalul.” Pentru toţi băieţii români care au citit asta şi se simt solidari cu africanii, aflaţi că ei când zic că le place fotbalul se referă la jucat, nu la uitat la televizor. Fiecare cartier are câteva terenuri de fotbal pe care, după lăsarea serii, se organizează mari competiţii de dat cu piciorul în minge. Nici plaja nu e de lepădat dacă nu ai stadion, aşa cum nici intersecţia nu e rea, mai ales că maşinile sunt rare şi oamenii nu se plimbă cu ele de nebuni zinoapte.

„Bărbaţii din Capul Verde au o problemă mare: femeile.” Sexul este una dintre plăcerile simple şi indispensabile ale oamenilor. Datoria sacră a bărbatului capoverdian este să aibă o listă de femei cu care i-a ieşit mai lungă decât echipa lui de fotbal. Deşi sunt catolici, aiurelile de pe continet privitoare la abstinenţă s-au spart ca valurile de stânci în insule.

 „Grogul aprinde pasiunea.” Fiind oameni cu rezerve uriaşe de pasiune, au nevoie de scânteia aceea care să facă flamă. Rachiul de trestie de zahăr e soluţia, el se bea de cu dimineaţă, să îţi meargă bine toată ziua. 

„Muzica e în fiecare om.” Ea nu se învaţă la liceul de muzică, nici măcar pe stradă. Ea iese din fiecare om, în mod natural, dacă acesta îşi doreşte asta. Te apuci de cântat pentru că ai de spus ceva, în acest fel, celorlalţi. Restul (note şi tehnici şi strategii legate de celebritate) este o aiureală în care insularii nu cred. Capul Verde e ţara africană cu cea mai crescută speranţă de viaţă, e în aceeaşi ligă cu ţările dezvoltate la libertăţi civile şi libertatea presei, conform raportului Transparency International, se clasează mult în faţa României în topul celor mai puţin corupte ţări. Cu 25% din energie produsă cu centrale eoliene, Capul Verde e în topul ţărilor care folosesc energii alternative.

text preluat de pe www.caia.ro
foto Guliver/Getty Images