Islanda, spectacolul naturii

Islandezii spun că în fiecare om se găsește o carte. De altfel, unul din zece o și publică. După o călătorie în ţara de foc și gheaţă însă, ajungi să crezi că în fiecare om mai zace și un mic fotograf, și un mic muzician. Pe mine muzica m-a dus acolo. Voiam să văd – nu doar cu ochii minţii – câmpurile line de strofe calde și senzuale, râurile repezi de chicoteli vesele, vulcanii erupând refrene extatice, la limita nebuniei, din cântecele lui Björk. Mă aștepta mult mai mult de atât! Fie că ajungi pe insulă în iunie, de midnight sun, în plin sezon, când ora de aur se înmulţește cu trei, sau la sfârșit de septembrie, când marea de turiști este la reflux, Islanda are ce să îţi arate. Ring road-ul de 1.300 de kilometri ce tivește coasta este calea ideală de a vedea marea varietate a reliefului islandez, care se schimbă aproape complet la fiecare sfert de oră.

Cel mai simplu mod de a descrie planeta Islanda cred că este o înșiruire a minunilor ei, ca un râu de lavă incandescentă, care nu are cum să nu topească inima oricărui călător: trolul împietrit de la Hvítserkur, cascada Dettifoss, cu cel mai mare debit din Europa, lacul Myvatn, renii fără sănii din fiordurile estice, valurile de mușchi verde, gros, crescut peste câmpurile de lavă, coloanele hexagonale de bazalt, ca niște ramuri sonice ieșite din adâncul pământului, care alcătuiesc orgile elfine din spatele cascadei Svarfifoss sau de pe plaja din Vik, limbile reci ale gheţarilor alunecând greoi peste buzele negre ale nesfârșitelor câmpuri de cenușă, firimiturile turcoaz de gheţar din laguna Jökulsárlón, ce plutesc suspendate între cer și pământ, ca într-un vis polar, diamantele de gheaţă aduse de ocean pe catifeaua neagră a plajei, focile sperioase cu ochi de cărbune, chirele arctice, demne de un remake după Păsările lui Hitchcock, draperia grea a cascadei Skógafoss sau evantaiul răcoros al cascadei Seljalandsfoss, balenele Minke de la Húsavík, minionii cai islandezi, cu priviri timide aruncate prin bretoane lungi și blonde, oile dread-uite, neatinse de înregimentări tip turmă sau încorsetări de tip stână.

Laguna Albastră este cea mai populară atracţie a Islandei, un spa natural care are efecte terapeutice pentru afecţiunile pielii.

Încă niște bucle spre peninsula Snæfellsness, un fel de parc Mini Iceland, spre Golden Circle și spre fiordurile de vest și ai acoperit toate cele trei parcuri naţionale: Þingvellir, Snæfellsjökull și Vatnajökull. Așa afli că toate gheizerele din lume își trag numele de aici, de la Geysir, că primul parlament al lumii – Althingi – s-a născut acum mai bine de o mie de ani pe malul celui mai mare lac islandez, Þingvallavatn, că singurul loc unde poţi să te plimbi sau chiar să faci diving într-un no man’s land geologic este aici, la Silfra, la întâlnirea dintre America și Eurasia sau că Jules Verne a călătorit spre centrul Pământului intrând prin craterul vulcanului Snæfells.

Pufinii sunt supranumiţi papagali de mare sau clovnii oceanului și oricare dintre aceste denumiri li se potrivește foarte bine.

Iar la capătul drumului șerpuit prin fiorduri către punctul cel mai vestic al insulei te așteaptă pufinii, cu machiajul lor de clovni, cuminţi, de aproape că poţi să-i atingi. Impresia de studio de film fantastic e completată de huldufólk, poporul ascuns, pe care înveţi să îl vezi în fiecare piatră, așa cum o fac islandezii. A devia un drum pentru a proteja casa unui elf pare că ţine de credinţa în magic. Mie îmi pare mai degrabă o frumoasă poveste de trezit copiii mici și mari, care ne învaţă că Pământul este viu.

Ţara care fumegă, Islanda e o ţară vulcanică și plină de ape termale, de aceea e comun să vedeţi pretutindeni peisaje fumegânde.

O călătorie în Islanda este, mai mult decât orice, o scufundare în natură. Fie că stai întins pe salteaua moale de mușchi, că îţi îndrepţi faţa spre vântul rece ce vine de sub gheţar sau chiar stai la înmuiat în apa fierbinte a Lagunei Albastre, în care s-a spălat pensula cu care s-a pictat cerul, înţelegi de ce muzica celor de la Sigur Rós sună așa.

Și cei mari cred în elfi, așa că să nu vă miraţi dacă, într-o discuţie obișnuită, gazdele dumneavoastră vor vorbi cu seriozitate despre aceste creaturi fantastice.

Limba islandeză a rămas ca acum 1.000 de ani, așa că textele din vechime sunt descifrate ușor de populaţia actuală a Islandei. Secretul stă în izolarea geografică a insulei.

Islandezii mănâncă sănătos și sunt cunoscuţi pentru faptul că pe insulă nu se găsește nici măcar un McDonald's. Încercaţi rechin putrezit, la capitolul delicatese locale.

În Islanda se consumă multă cultură. Au cel mai mare număr de cărţi și reviste publicate pe cap de locuitor, dar și cel mai mare număr văzut de filme per capita.

Text și fotografii de MIHAI CODRESCU