Dincolo de timp: Ţinutul Zimbrului

Păduri seculare și mănăstiri medievale, sate călugărești și cătune risipite prin munţi, râuri de munte cristaline și dealuri tivite cu flori de primăvară până toamna târziu. O cetate vestită, căsuţa celei mai frumoase copilării și zimbri. Mese îmbelșugate și veselie moldovenească, cu oameni hâtri care știu a istorisi câte-n lună și-n stele. Neamţul dulce al lui Creangă, cel eroic al Moldovei de început, cel spiritual al sihaștrilor.

Prima mea copilărie, aceea din care amintirile sunt învăluite într-o pâclă, mi-am petrecut-o în Mănăstirea Neamţ. Locuiam într-o casă călugărească, cu cerdac, în buza pădurii, care iarna avea o coloană sonoră cu totul specială: lupii urlând. Merii din spatele casei erau în proprietatea noastră și-a urșilor pofticioși, care se plimbau la înserat în căutare de mâncare. Dar cei mai speciali vecini ai copilăriei mele dintre păduri erau, de departe, zimbrii. Uriași, demni, aproape neclintiţi, stăteau, în vremea aceea, în spatele unui gard zdravăn dintr-un loc numit „zimbrărie”. La distanţă de trei decenii, zimbrii au luat în primire regatul lor de drept – pădurile Neamţului, care se întind de la Agapia la Vânători și de la Mănăstirea Neamţ spre Cetatea Neamţului – și au primit ceea ce merită – libertatea.

Mănăstirile: Neamţul este unul dintre judeţele României cu o densitate mare de mănăstiri de patrimoniu. Adesea, mănăstirile sunt de găsit în mijlocul pădurilor de brazi.

Parcul Vânători Neamţ își spune jucăuș, în engleză, Bison Land. Zimbrul este, într-adevăr, frate cu bizonul, doar că un frate care a fost pe punctul de a dispărea de pe faţa pământului, dacă niște oameni plini de pasiune, cum sunt și cei de aici, nu s-ar fi luptat ca zimbrii să redevină mândria pădurilor moldave. Acum, ca să vezi un zimbru adevărat, de-o tonă, trebuie să îl cauţi prin parcul naţional, ajutat de un ranger sau, mai ușor, să-l observi atunci când vine să mănânce în anumite locuri amenajate. Dar dincolo de zimbri, o călătorie în Neamţ este un salt în afara timpului nostru, pentru că totul curge molcom, ca Ozana cea limpede a lui Creangă, ba chiar, uneori, toate stau pe loc, ca Cetatea Neamţului cea neclintită de secole. E unul dintre puţinele locuri din România unde poţi să experimentezi traiul în mănăstire, dormind în chilii și luând masa cu călugării sau călugăriţele, în mănăstiri cu aer medieval, Neamţ, Secu sau Sihăstria, sau mai recente, dar nu mai puţin frumoase, ca Agapia sau Văratec. Sigur, totul vine la pachet cu un fel de spiritualitate greu de regăsit în alte locuri, care s-au predat în faţa circuitelor turistice de profil sau a mercantilismului excesiv.

Turism: Ţinutul Zimbrului a fost declarat de curând destinaţie ecoturistică, ceea ce înseamnă că împlinește toate criteriile unui loc care practică turism sustenabil, legat de valorile comunităţii locale.

Zimbrii aru înălţimea de aproape 2 metri, ceva mai puţin decât bizonul american, cântăresc 900 de kilograme, fiind astfel cele mai mari animale de pe uscat, şi trăiesc 28 de ani în captivitate, iar în natură ceva mai puţin.

Dar timp cu sens și fără grabă găsiţi și în Cetatea Neamţului, chiar aceea din Sobieski și românii, construită pe o culme, în inima unei păduri seculare. E una dintre puţinele cetăţi de vârsta ei din România atât de bine păstrată, că îţi poţi imagina ușor cum era viaţa strămoșilor noștri. Cetatea e mare, dar casa lui Creangă e mică. Aproape un bordei, cu o covată și niște motocei pentru mâţele jucăușe, spoită cu alb, sub un acoperiș ca o cușmă călduroasă de iarnă, e, probabil, cel mai îndrăgit loc al Neamţului. În satul povestitorului, meșterii populari încă au treabă și deapănă amintiri în lut, lemn sau ţesături.

Cetatea Neamţului: Pe o culme împădurită stă Cetatea Neamţului, una dintre cele mai bine păstrate fortăreţe medievale de pe teritoriul României.

Mai departe de Târg, pe firul Ozanei, înspre munte, sunt satele în care bunicul lui Ion Creangă, David, și fraţii lui s-au așezat cu oile lor. Aici, casele sunt cocoţate pe culmi, aranjate lângă pădure, cu dichis vechi, cerdacuri frumos sculptate și acoperișuri de șindrilă. Stânele cu oi n-au dispărut, ba chiar primesc turiștii care vor să priceapă mai bine traiul din părţile astea de lume.

Târgu Neamţ: Este un orășel la poalele Cetăţii Neamţului, care s-a dezvoltat turistic în ultimii ani, astfel încât veţi găsi pensiuni care au tot confortul și restaurante foarte bune, tradiţionale sau internaţionale.

TRADIŢII ȘI SĂRBĂTORI DIN NEAMŢ

Sărbătorile de iarnă sunt foarte spectaculoase în zona Neamţului, mai ales că aici sunt mulţi meșteri populari care fac măști mai spăimoase sau mai puţin spăimoase, numai bune de purtat de către cei care umblă „cu mascaţii” de Revelion. În fiecare an, în primele zile din an, în Târgu Neamţ are loc o paradă a costumelor populare și a măștilor purtate de sărbători. E o paradă plină de culoare, dar și de sunete, pentru că cetele de urători cântă și recită cu entuziasm urări pentru belșug și fericire.

Fotografii de Lucian Iancu