De ce este atât de frumos primăvara în Dobrogea

Dobrogea este un loc unic, un teritoriu nu foarte vast, unde istoria de-alungul veacurilor și-a clădit interesul pe mai multe naționalități, precum rușii, ucrainenii ori turcii. Dată fiind istoria separată, marcată de stăpânirile Imperiului Bizantin și mai târziu Otoman, regiunea Dobrogei nu pare să facă parte din conștiința națională intimă a românilor.

La începutul secolului al XV-lea, teritoriul dobrogean a fost ocupat de turci, care a rămas sub stăpânirea Semilunei până la Războiul de Independență din 1877-1878.

Majoritatea turiștilor vin în perioada estivală, fie pentru soarele, nisipul și apa mării asociate stațiunilor de la sud de Constanța, fie pentru a explora Delta Dunării, acest loc magic departe de agitația vieții cotidiene, te va convinge să revii de câte ori ai ocazia.

Poți pune un ochi pe o hartă a Dobrogei și chiar dacă la o primă impresie poate părea un teritoriu pustiu, defapt este un amestec irezistibil de sălbăticie și pământ cultivat, stepe infinite bătute de soarele puternic și păduri întortocheate. De la sălbăticia deltei în nord, cu ale sale explozii demografice de păsări care aleg să ierneze aici, la coama roasă de timp și vânt și foarte “molcomă” a Munților Măcinului (unii dintre cei mai vechi munți din Europa), la podgoriile Niculițel - la vest de Tulcea și celebra Murfatlar la vest de Constanța, Dobrogea este o perlă sub acoperire a turismului românesc.

Producerea vinului din struguri face parte încă din antichitate, dacă pot spune așa, din conștiința comună a românilor de pretutindeni. O legendă spune că, Dionisos, chiar zeul vinului, s-ar fi născut pe teritoriul Romaniei și ar fi fost trac. În mormintele dacice din secolul IV-V înainte de Cristos, au fost găsite monede și bijuterii pe care sunt reprezentați struguri. Deci, îmi întăresc ideea că dacii, tracii ca mai apoi romanii, au fost mari “fabricanți” de vinuri și niște “degustători” înnăscuți din nordul Maramureșului până în sudul Dobrogei.

Podgoriile Dobrogei, favorizate de verile extreme de calde și de solul calcaros și nisipos din regiune, au avut dintotdeauna un avantaj față de cele din restul țării. Vinurile de Murfatlar au fost menționate de poetul roman Ovidiu, care a observat că, uneori, dobrogenii dădeau tărie vinului prin înghețarea lui. În prezent, Murfatlar produce mai multe soiuri albe decât roșii, dar majoritatea oamenilor asociază regiunea cu un Merlot aromat. Podgoria Niculițelului a devenit cunoscută încă din secolul al XVII-lea și este faimoasă pentru vinurile negre și albe și Muscat Ottonel dulce.

Cel mai important sit arheologic de pe litoralul românesc sunt ruinele orașului-port grecesc Histria, denumit și “Pompeiul românesc”. Ruinele sale romane, grecești și bizantine datează din perioada cuprinsă între secolele al VII-lea înainte de Cristos și VII-lea după Cristos. Izolat acum de malul lacului Sinoe, a fost primul port maritim important de pe coasta de vest a Mării Negre. 

Pe scurt, Histria este cea mai veche structură urbană de pe teritoriul României. Suprafața de 72 de hectare este năpădită de vegetație în unele locuri, iar prin mijlocul sitului trece un drum. În 2005 s-au conceput planuri ambițioase de restaurare, dar realizările au fost mici. Deși câteva fragmente de zid depăsesc 7 metri înălțime, odată ajuns acolo ar trebui să-ți pui la contribuție imaginația pentru a-ți face o imagine virtuală asupra cum a arătat în trecut Histria.

Cele mai importante componente arheologice sunt cele șase ziduri ale orașului, un forum roman, templul Afroditei și a lui Zeus, două băi romane, cele opt bazilici cu altare creștine și precreștine. Histria a fost abandonată în cele din urmă în favoarea Tomisului (Constanța), deoarece portul Histria se tot umplea cu aluviuni.

Babadag, orașul de la sud de Tulcea, prezintă o puternică influență turcească și tătărească. Majoritatea musulmanilor din Romania trăiesc în Dobrogea și foarte mulți dintre ei se roagă în moscheea din centrul Babadagului. Mănunchiul de clădiri islamice din centrul Babadagului aparține Moscheii lui Gazi Ali Pașa, ușor de recunoscut după minaretul înalt de 21 de metri. Datând de la 1610, a fost numită așa după un ambasador al Dobrogei turcești, Ali Gazi. Neaparat, dacă aveți o oră, două de “pierdut” prin Babadag, vizitați Muzeul de Artă Orientală, închis lunea.

Satul Enisala se găsește la est de Babadag. Ruinele cetății Enisala se înalță pe vârful unei stânci care domină satul. Castelul datează de la sfârșitul secolului al XIII-lea, fiind una dintre numeroasele fortărețe construite de întreprinzătorii negustori genovezi, care dominau în acea epocă estul Mediteranei și Marea Neagră. 

Panorama ce ți se desfășoară odată ajuns sus, asupra lacului Razelm și a mării aflate la distanță, este superb și demn de surprins pe camera aparatului foto. Aici au fost decoperite și urme ale unor așezări romane din Evul Mediu timpuriu. (secolul al VIII-lea).

Să ajungem și la punctul forte, Rezervația Biosferei Delta Dunării. Delta Dunării este al treilea teritoriu umed al lumii și este considerat ca fiind cel mai tânăr teritoriu al României, geologic vorbind. Multitudinea de specii de păsări și de pești, dar nu numai (și mamifere) este fenomenală, te va ului peste măsură. În anii 1970-1980, s-a încercat industrializarea deltei, de către comuniști, dar fără succes și eu mă bucur de acest aspect. Se bucură și milioanele de păsări ori cele peste 40 de specii de pești de apă dulce. Multitudinea de păsări și de imagini splendide cu fauna pe care le puteți captura, pot fi întrecute numai de multitudinea de canale și lăculețe, de-a dreptul romantice unele, sălbatice și ascunse pe care le puteți descoperi făcând un tur al deltei interioare cu un localnic spre exemplu.

Puteți de asemenea să porniți traseul “inițiatic” din Tulcea, să luați un vaporaș, rapid sau nu, să navigați pe brațul Sfântu Gheorghe până în comuna Sfântu Gheorghe, unde vă puteți desfăta cu mâncărurile pescărești tradiționale servite la casa lipoveanului, pește proaspăt prins, fript, cu mămăligă și mujdei. De asemenea, aici în Sfântu Gheorghe puteți să mergeți la plajă la Marea Neagră, unde veți fi plăcut surprinși de o plajă sălbatică, aproape virgină, iar dacă veți intra în apa caldă cu puțin noroc veți observa că nu este așa sărată ca cea de la Constanța, Mangalia sau orice altă stațiune litorală din sud, datorită apei Dunării vărsate.

Puteți să prindeți un vaporaș din Tulcea care să vă ducă în micul oraș Sulina, aproximativ 35 000 de locuitori, pentru singurul loc "urban" din deltă, iar pe parcurs puteți înnopta, la întoarcere spre exemplu, la Crișan, într-una dintre pensiunile tradiționale. Pentru o experiență autentică, ar fi cazul să luați vaporașul pe bratul Chilia, cel mai nordic, la granița cu Ucraina pentru a ajunge mai departe la Periprava și de aici, în locul de diamant al deltei, Grindul Letea. Grindul Letea este un amestec de magie și frumusețe, alcătuit numai din nisip este casa celor mai multe specii de păsări migratoare, a misteriorului enot (un fel de câine „deltaic”) și a celebrilor cai semi-sălbatici de Letea. În ultimii ani, s-au derulat eforturi imense de către anumite organizații pentru ca Letea să fie parte integrată a Patrimoniului Mondial UNESCO. 

Consider că, acum, după ce ați lecturat articolul, aveți suficiente motive să vizitați frumoasa Dobrogea și ați înțeles de ce este atât de frumos să fie vizitată primăvara, și nu numai, ci și în orice anotimp al anului.

Călătorie frumoasă vă doresc!

Fotografii: ghiduri-turistice.info