De 10 ori Berlin

Sunt deja ceva ani de când Berlinul a devenit capitala europeană a cool-ului, Mecca artiștilor și destinaţia de suflet a hipsterilor. Poate că astea toate sună pretenţios, dar, de fapt, Berlinul e un oraș comod, care te face să te simţi bine în pielea ta, oricine ai fi tu, călătorule. Berlinezul tipic e relaxat și n-are nici măcar ţâfna obișnuită a locuitorilor de capitale, metroul și trenurile nu sunt niciodată atât de aglomerate cât să nu te poţi urca în ele, parcurile au iarbă pe care să te tolănești, cârciumile au preţuri mici și muzeele, colecţii minunate. Eu tocmai m-am întors de la Berlin, așa că am făcut o listă cu 10 experienţe prin care să te îndrăgostești de capitala Germaniei.

1. Pentru arta stradală s-au dat războaie în Berlin. Pe strada Oranienburger, la numărul 54, o clădire veche a fost ocupată în anii '90 de artiști și transformată într-un muzeu viu. Clădirea însă a fost cumpărată de un fond de investiţii, iar artiștii au fost evacuaţi după un lung șir de lupte (în justiţie și nu numai). Însuși Banksy a lucrat aici, dar opera lui, Aruncătorul de flori, nu mai poate fi văzută astăzi, locul fiind complet izolat și pregătit pentru demolare. Chiar și așa, turiști din toată lumea vin în pelerinaj aici, să vadă măcar lucrările de pe pereţii exteriori ai clădirii.

2. Berlinul nu se poate abţine de la artă contemporană. Mărturie stau galeriile orașului, probabil mai numeroase decât magazinele din mallurile bucureștene care expun, promovează și vând artiști locali și internaţionali. Bineînţeles, și muzeele de artă sunt numeroase și bine făcute și, dacă vă pasionează secolul 20 artistic, intraţi neapărat la Hamburger Bahnhof, o fostă gară (după cum îi spune și numele) transformată în templu al artei. De la Warhol la Anselm Kiefer și de la Joseph Beuys la Roy Lichtenstein, de la instalaţii interactive la bizare experimente video, pe toate le găsiţi aici.

3. Sigur, mai puţin palpitantă, dar cu mai multă încărcătură istorică, e Galeria de Est, o bucată de zid berlinez (de-ăla care separa Vestul de Est) pe care au lucrat graffitiști din toată lumea. Pe mai mult de un kilometru se văd lucrări mai noi sau mai vechi, cu substrat politic și social. Pe o bucată de zid se sărută, celebru deja, Honecker și Brejnev, în desenul lui Dimitri Vrubel.

4. Pe străzile din Kreuzberg sunt mulţi. copii. Purtaţi de mame și taţi în slinguri sau în niște cărucioare uriașe, care se închid cu totul, ca un cort, atunci când plouă și se atașează ușor la bicicletă. E un cartier tânăr și destul de agitat, cu restaurante excelente care reprezintă cu mândrie tradiţii culinare din toată lumea, cu buticuri pline de viniluri și cărţi vechi, bijuterii fanteziste sau șalvari aduși din Orient. Mergeţi la piaţa veche din cartier, e proaspăt renovată. O experienţă culinaro-senzorială de excepţie!

5. Istoria contemporană plină de traume a orașului e împachetată magistral în muzee. Un exemplu e Muzeul DDR, pe malul râului Spree, o călătorie interactivă în vremurile comunismului est-german. Sigur, nouă, românilor trecuţi prin comunism, nu ni se pare chiar amuzantă experienţa, dar, una peste alta, Trabantul în care te poţi urca face deliciul mai micilor și mai inocenţilor vizitatori. Vezi acolo urâţenia comunismului, dar și faptul că est-germanii comuniști aveau apartamente mai mari și mai frumos mobilate decât mulţi dintre românii zilelor noastre.

6. E și despre istorie Muzeul Evreilor de la Berlin, dar și despre viaţă. Făcut cu o fineţe incredibilă, e o călătorie dureroasă, dar cumva eliberatoare, prin destinul comunităţilor evreiești din Evul Mediu până în prezent. Holocaustul, exilul, salvarea sunt reconstruite prin spaţii, instalaţii, exponate atent alese. Ce se întâmplă în muzeul ăsta e o experienţă, nu o plimbare, e o căutare, nu o expunere de fapte.

7. Berlinul nu are spaţii verzi, el are păduri și parcuri, grădini mici și mari, terenuri întinse (fără panseluţe), canale cu lebede pe malul cărora, printre sălcii plângătoare, lumea stă tolănită pe iarbă. Berlinezii sunt mari amatori de stat pe iarbă și comportamentul lor e contagios. Așadar, un picnic într-un parc berlinez e o frumoasă tradiţie locală pe care o puteţi încerca. Să luaţi și un vin alb, autohton.

8. La Berlin se cântă mult și bine. La vestita filarmonică sau la operă, în baruri sau pe stradă, în săli mici de concert și studiouri, în casele de cultură din cartiere și, în general, oriunde există un muzician și un public. Și numai de muzicieni nu duce lipsă orașul, de toate neamurile, felurile și sensibilităţile, veniţi de departe sau de mai aproape și exprimându-și propria tradiţie muzicală. Sunt mulţi români în Berlin, unii și cântă, mie-mi place Oana Cătălina Chiţu, o Marie Tănase contemporană, berlineză și balcanică în același timp. Dacă vă întâmplaţi prin oraș la un concert de-al ei, neapărat să participaţi.

9. Există un loc din Berlin care e tehnic în Germania, așa zice harta, dar spiritual sigur e într-un loc mai exotic, oriental, colorat, nenormat. Neukölln e „cartierul turcesc”, dar de fapt e o amestecătură de oameni din toată lumea, cu un aer puternic de Istanbul, dat mai ales de kebabării și mini-pieţele de pe trotuare. Aici Berlinul nu doarme, ci se distrează până la ore mici din noapte, miroase a condimente și se aude ca un claxon prelung de la o nuntă estică sau de la un șofer grăbit. Chiar dacă nouă asta nu ni se pare exotic, cartierul ăsta merită văzut și trăit măcar câteva ore. 

10. Cartierul Nikolai își ia numele de la cea mai veche biserică berlineză, închinată Sfântului Nicolae. E mic, foarte mic, la marginea unui bulevard gigantic și atât de liniștit că poţi crede că te-ai transportat într-un minuscul orășel de la munte. O să vedeţi câteva magazine cu suveniruri, case colorate, terase unde se beau chestii bio/eco/organice și, din când în când, câte o reprezentaţie de dans în piaţeta din faţa bisericii. Merită văzut măcar pentru o rupere de ritm și ca amintire că Berlinul, fără să se străduiască prea tare, e un oraș mereu surprinzător.