Cronicari Digitali

Cronicari Digitali sau cum s-a transformat patrimoniul cultural în postare virală pe Instagram

Lansată pe 17 iulie printr-un Heritage Instameet care a deschis porţile unor clădiri-simbol ale Bucureștiului, campania Cronicari Digitali are o misiune specială: promovarea obiectivelor de patrimoniu în rândul Millennials, văzută ca un pas important în regăsirea identităţii lor. Proiectul pus la cale de agenţia de comunicare Zaga Brand, cu sprijinul Institutului Naţional al Patrimoniului, împrietenește tinerii de pe reţelele sociale cu moștenirea culturală a României, în toate declinările sale. Astfel, povestea patrimoniului merge mai departe prin conţinut vizual de calitate și storytelling care traduce cultura, istoria și tradiţiile românești în limbaj Millennial. Utilizând „parola de acces” #cronicaridigitali pe Instagram, comunităţi de peste 300.000 de tineri au contribuit la viralizarea conţinutului în doar trei luni – pastilele de cultură au ajuns în feed-urile a peste 7.000.000 de utilizatori. Iar promovarea patrimoniului continuă și în offline: echipe formate din 42 de exploratori (experţi INP, bloggeri, instagrammeri și jurnaliști) au străbătut peste 8.000 km în 4 Heritage Trips prin România, regăsind 52 de obiective de patrimoniu care merită share pe reţele sociale.

Descoperă și tu poveștile digitale pe care le-au scris Cronicarii până acum!

ÎNTRE NOBILIAR ȘI SPIRITUAL ÎN MOLDOVA

Toată lumea a auzit de bisericile pictate din nordul Moldovei, dar câţi dintre voi au atins frescele murale în culori care au devenit simbol? În primul Heritage Trip al campaniei, Cronicarii Digitali au urcat în turle impresionante, la Dragomirna, și au gustat un pic din măreţia locului. Arbore, Probota, Suceviţa și Părhăuţi fac parte din patrimoniul universal UNESCO, dar fiecare iese în evidenţă printr-o trăsătură distinctivă: Părhăuţi e o construcţie austeră într-un cimitir, pe când Suceviţa e mănăstirea-cetate unde verdele smarald se împletește cu roșul cinabru. Bălinești, cea de-a șasea biserică de pe itinerariu, se află și ea în proces de restaurare, iar picturile sale murale par că se trezesc la viaţă.

Între 2 și 4 august, exploratorii din online au vizitat 12 obiective de patrimoniu, dar nu toate vorbesc despre spiritual. De exemplu, durerea care se scurge prin zidurile Închisorii „Tăcerii” din Râmnicu-Sărat e ca un duș rece care te lasă neputincios la gândul ororilor comunismului, iar Mausoleul de la Mărășești e mărturia jertfei supreme în numele iubirii de ţară. O altă reinterpretare a istoriei o găsești la Uzina de Apă din Suceava, un obiectiv care asigura odinioară alimentarea cu apă a orașului și care a primit o nouă întrebuinţare, cea de centru cultural.

Trecând în revistă și trecutul boieresc al Moldovei, echipa de 10 Cronicari Digitali a fotografiat îndeaproape vechi conace nobiliare. La Castelul Roșu din Hemeiuș, au făcut cunoștinţă cu romantismul turnuleţelor neogotice și al grădinilor în stil englezesc, iar în Conacul Miclescu din Călinești au văzut cu propriii ochi cum respectul pentru trecut poate să aducă înapoi la lumină chiar și cele mai neglijate clădiri. Iar Conacul Petre P. Carp din Ţibănești e locul unde pasiunea pentru meșteșugurile tradiţionale e pe primul loc: meșteri populari și experţi din afară își contopesc talentul în cele mai frumoase obiecte, în cadrul evenimentului „Batem fierul la conac”.

ALBA, INIMA PASTORALĂ A ROMÂNIEI

Chiar în inima României, Cronicarii Digitali din Heritage Trip 2 au descoperit esenţa unui popor greu încercat de stăpânitori străini, de foamete, de război sau de propria neputinţă. O găsești ascunsă în căsuţele bătrânilor din Râmeţ, unul dintre puţinele sate risipite care au mai rămas în Apuseni. E la fel de palpabilă în Blăjeni-Vulcan, locul aflat la comuniunea dintre un munte-monument al naturii și talentul unui popor iscusit. Acolo s-a păstrat intactă o tradiţie veche de când timpul – șindirlăritul, meșteșugul care a dat valoare arhitecturii zonale. În același peisaj agro-pastoral din judeţul Alba, găsim și un altfel de sat. Demult un oraș înfloritor specializat în prelucrarea fierului, Rîmetea e astăzi exemplu de conservare a arhitecturii, lucru vizibil în căsuţele albe cu obloane verzi aliniate de un arhitect atotputernic.

Peisaje atrăgătoare au întâlnit peste tot în aventura către Alba, în inima României. Chiar și în văile aurifere care înconjoară Roșia Montană, bogăţia naturii este mai impresionantă decât zăcămintele care stau ascunse în adâncuri. La Sarmizegetusa Regia, rămășiţele capitalei statului dac concurează cu pădurile de fag care protejează situl arheologic. Iar în Vâlcea, la Culele Duca și Greceanu, privirea îţi e furată de clădirile fortificate tradiţionale, specifice zonei de nord a Olteniei, care au un dar aparte de a inspira povești cu boieri de atădată. 

La final de Heritage Trip și de august, Cronicarii au mai dezgropat un fragment din sufletul românesc, chiar pe dealurile din Vinţu de Jos: rezistenţa. Castelul Martinuzzi a fost acum 450 de ani o mândră fortificaţie în stil renascentist, iar acum face parte din patrimoniul ruinat. Iar la o aruncătură de băţ distanţă, o altă clădire aparent părăsită, Biserica Evanghelică din Vinţu de Jos, arată forţa spectaculoasă de a face faţă oricăror piedici: aici se mai oficiază încă slujbe.

MULTICULTURAL SPRE MARAMUREȘ

15 obiective care mai de care mai diverse i-au îmbiat pe Cronicarii Digitali la postări virale în drumul lor spr e Mar amur eș. Al treilea Heritage Trip, din 6-9 septembrie, a fost un amalgam multicultural, cu influenţe secuiești, evreiești, săsești, românești și chiar de pe vremea teutonilor – toate demonstrând diversitatea patrimoniului cultural.

Dintre toate, castelele stimulează cel mai mult viziunea creatoare a exploratorilor. La palatul Cantacuzino din Florești au văzut o replică  Trianon de la Versailles, iar în Arcuș, la castelul Szentkereszty, și-au imaginat scene din trecutul nobi liar al regiunii. La castelul Bánffy din Răscruci, Cronicarii au avut o viziune a unui interior spectaculos, acum în stadiul de vis, iar în Criș, la castelul Bethlen, au avut ocazia să vadă potenţialul imens al fortificaţiei renascentiste din cărămidă roșie.

Din traseul de redescoperire a identităţii naţionale nu puteau lipsi locașurile de cult, precum graţioasele construcţii din lemn din Ieud Deal și biserica Sfânta Paraschiva din Desești. Spre Maramureș, alte surprize răsar în cale: în biserica fortificată din Prejmer se puteau refugia toţi sătenii din zonă în caz de pericol, iar biserica armenească din Dumbrăveni impresionează prin asimetria turnurilor. În Bistriţa, biserica evanghelică tronează asupra orașului cu turnul falnic unde se amestecă influenţe romanice și gotice.

La secţiunea „Știaţi că” intră Moara de Apă din Suseni, un muzeu al tradiţiilor zonei, dar și Podul acoperit din Coșbuc, construcţie unică în România. Respectul pentru trecut este evident la Memorialul Victimelor Comunismului și Rezistenţei din Sighet și la Muzeul Culturii Evreiești din Maramureș, iar în Blaj, Palatul Cultural păstrează aceeași reverenţă istorică vizibilă în restaurarea impecabilă premiată de Uniunea Europeană.

DELTA DUNĂRII. NATURAL. EXTRAORDINAR

Dacă ai fost vreodată în Deltă, atunci știi că nu e loc mai idilic în toată România. Dacă nu ai avut plăcerea până acum, atunci poţi recrea traseul de final de septembrie al Cronicarilor Digitali în cel de-al patrulea Heritage Trip al campaniei.

Aventura acvatică a celor 14 exploratori a început pe canalele înguste spre Mila 23, învăluiţi de adierea abia perceptibilă a vântului prin stufăriș. Satul lipovenilor e desprins parcă dintr-o carte de colorat unde căsuţele au fost pictate în albastrul siniliu care ţine departe insectele atât de nepopulare ale Deltei. În Letea, vechii cazaci s-au transformat în pescari iscusiţi și, mai nou, în proprietari de pensiuni care așteaptă turiști gata de escapade pe stepele din pădurea-monument al naturii. Acolo vei găsi vegetaţie unică în România, dar și caii sălbatici ai Deltei, care se mai întorc din când în când la viaţa domestică. Din cele peste 9.500 de specii de floră și faună care numesc Delta acasă, o concentraţie importantă vei găsi în Golful Musura, locul unde se adună generaţii întregi de pelicani, lebede, lișiţe sau raţe sălbatice. Iar dacă ai chef de un peisaj demn de cărţi poștale, poţi urca și tu 10 etaje în Farul Nou al Sulinei, pentru a admira un apus de soare în locul unde fluviul devine mare.

Și ce ar fi o aventură prin Deltă fără o vizită prin Sulina, singurul oraș din acest spaţiu al mirării? Vei avea ocazia unică să vezi frânturi dintr-un oraș devenit cosmopolit cu mult înainte să fi fost inventat termenul. Un port liber în timpul Comisiei Europene a Dunării, Sulina a cunoscut o dezvoltare fără precedent la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, mărturie stând Palatul Comisiei, Vechiul Far, bisericile diverselor confesiuni, Palatul de Apă și chiar cimitirul naval, unde monumentele funerare amintesc de personalităţile vremii, precum Sir Charles Hartley, „arhitectul Dunării”, cel care a precipitat apogeul unui oraș încărcat de istorie.