Călătorind prin Balcani vei deveni un gurmand
Dacă ai bifat toate marile orașe ale lumii, toate plajele celebre, safariurile și deșerturile Africii și ai dat noroc cu pinguinii de la Polul Sud, s-ar putea să găsești satisfacţii turistice mai aproape decât crezi: în Balcani. Și chiar dacă nu le-ai bifat, nu ocoli locurile astea. Fiecare are câte ceva de negăsit în altă parte, cu o singură precauţie: atenţie la kilograme. Nu cele din bagaj.
Belgrad
Belgrad: F-117 cu frigărui
E o destinaţie mainstream de turism, datorită Dunării și scenei de clubbing, care e colosală. Dar dacă ești genul mai politizat, poţi căuta urmele războaielor din fosta Iugoslavie, de pildă pe clădirile din centru bombardate de americani și lăsate așa de sârbi sau la epava de F-117, avionul invizibil al americanilor, doborât de sârbi în 1999 și expus la Muzeul Aviaţiei de lângă aeroport. Intră în vorbă cu localnicii, engleza e peste tot și o să afli cum s-au predat americanilor, după ce aceștia le-au distrus reţeaua electrică: după un chef de trei zile, în care au mâncat toată carnea stocată în congelatoarele debranșate. Pregătește-te oricum sufletește de niște festinuri cu frigărui cu nume istoric dubioase care încep cu „Sabia lui…”. Palinca în mijlocul zilei e de bonton și e un alcool fin și parfumat. Dacă ţi-e frică de ea, fă-ţi digestia la Café Moskva, o fiţă rusească cu aer de tranziţie între ţarism și Republica Sovietelor.
Tirana
Tirana: miel la lut cu dictator la piramidă
Pare greu de crezut, dar ai de făcut destule acolo. Comandă ceva în oală de lut la un restaurant rooftop, îţi vor aduce un miel delicios. Stropește cu vin italienesc sau local, e greu să greșești cu ele. Dacă ai chef de dictatori, în mijlocul orașului e Piramida lui Enver Hodja, pe care i-a construit-o fiica lui, Pranvera, ca mausoleu, dar în care albanezii au făcut un mall și altele. În aceeași notă, au transformat fostul cartier al nomenclaturii, Blok, într-o zonă de terase și restaurante în care s-ar putea plictisi doar Pranvera Hodja. Plimbă-te prin parcuri și sperie-te de valutiștii care urlă și agită teancuri de bani, dar nu mușcă. Alte atracţii: Piaţa Skenderbeg, care arată ca eticheta coniacului de pe vremuri, sau Durres-ul, care e la 30 de kilometri. Poţi închiria o mașină și dacă n-ai carnet, așa circulă unii albanezi.
Budva: oligarhi ruși cu măști veneţiene
E un loc fermecător, uitat de mai toată lumea, cu excepţia oligarhilor ruși care au investit în hoteluri de cinci stele ireproșabile și deloc costisitoare. Localnicii spun că unul dintre ele a fost dărâmat când era aproape gata și reconstruit de la zero, pentru că respectivul oligarh nu a achitat autorităţilor taxa de protecţie. Atracţia principală e orașul vechi, datează de pe vremea veneţienilor, care au stăpânit Budva peste 400 de ani. Bântuie pe străduţele strâmte și cumpără-ţi o mască veneţiană de acolo, e tot ce se poate mai aproape de original, lucru pe care nu ţi-l putem spune despre Dolce & Gabanna. Zidurile și clădirile sunt, totuși, pe bune. În plus, plaja semipustie din apropiere te face să visezi carnavale. Fă-o la o terasă.
Sofia
Sofia: busole cu iaurt îngheţat
Sofia e orașul în care afli că magherniţă nu e o șandrama, ci o bucătărie mănăstirească - cum am spune noi, trapeză. Magernitsa, restaurantul cu acest nume, se laudă cu feluri dintr-o sută de mănăstiri. Stinge-ţi remușcările după chestiile delicioase cu care te-ai îndopat cu niște îngheţată de iaurt, specialitate bulgărească. Singura dietetică. Altfel, te poţi amuza dând o tură pe la Aleksandr Nevski, catedrala pe care rușii le-au făcut-o cadou bulgarilor pe vremea lui Boris al III-lea, un fel de Carol I al lor, dar care a domnit după 1900. Dacă ţi se pare mare și urâtă, pierde-te prin talciocul plin de busole, tabachere, baionete și alte artefacte militare care te-ar putea băga în bucluc la vamă.
Prizren
Prizren: documentare cu mici mai mici ca micii
E locul în care te convingi definitiv că războiul din Kosovo s-a încheiat (mai precis, în 1999) și că mititeii au fost inventaţi de noi, românii, exact așa cum am inventat și bomba atomică, și democraţia. Ca să începem cu ultimii, prânzul tipic constă într-o duzină de cepavcici, de trei ori mai mici și mai fragezi decât ai noștri, la un preţ de trei ori mai mic decât în București (la drept vorbind, vreo trei euro). Prizren e un oraș istoric care datează dinaintea Imperiului Otoman și arată în consecinţă. Ca dovadă, moscheile și bisericile ortodoxe care se bat cap în cap în centrul vechi. Dacă ai mâncat prea mulţi mici mici, urcă până la Castel. Dacă nu, între 5 și 13 august, anul ăsta te poţi ghiftui și cu documentare, la Dokufest, cel mai grozav festival de gen din partea asta de lume.
De Iulian Comănescu
Foto: Getty Images
Comentarii