Romeo Fantastick: „Dacă punem în balanță, cine-i mai circar?”

Un marginal al unei scene și așa marginalizate, Romeo Fantastick cântă de Mărțișor la Club EDEN. Cum această alegere a stârnit o controversă aprinsă în lumea hip a Bucureștilor, am vrut să aflu mai multe direct de la sursă. Acesta este primul interviu acordat de Romeo după doi ani de liniște.

INTRO

De ce ți se zice „Fantastick”? E cu „ck” la sfârșit sau doar „k”?

Cu „ck”. Lumea mi-a zis așa, nu mi l-am pus eu. Prima oară am fost denumit „Bombastic”, apoi „Fantastick”, pentru că pe unde mergeam făceam show mare.

Cum e să fii Regele Sexului?

Asta cu „Regele sexului” mi se trage dintr-o întâmplare reală. Eram în Spania la o cântare și o fată a dorit să vadă ea ce și cum e cu mine, așa că a făcut un pariu cu cineva că ea în 5 minute mă extermină. Oricum, se vorbea pe tema asta, „cum o fi Romeo la pat?”. În fine, eu n-am știut de nimic și m-am dus cu ea și am petrecut vreo 3 ore, timp în care am făcut-o de comandă, s-a îndrăgostit de mine, a avut 6 orgasme. Detalii nu cred că vrei să știi.

Dup-aia am fost invitat la emisiunea unui sexolog, unde am povestit faza asta de pomină și așa mi-a rămas numele. Cum se apropie și de genul meu muzical și cum trăim într-o țară plină de regi (Regele Guță, Regele Nu-Știu-Cum), am zis să fie și un Rege al Sexului, nu?

Porecla a prins prin 2004-2005, când am făcut piesa Sexy Bomba.

Un pont pentru sex fantastick?

Vin roșu de preferință (Cabernet stropit cu Pepsy), cu sorbitură, degustat într-un sărut și veți vedea ce reacție chimicăvă stârnește pe șira spinării.

DESPRE MUZICI ȘI FAZE

Când ai început să faci rap?

Eram în Germania când m-am gândit să mai colorez un pic piața muzicală de pe la noi. Pe timpul ăla lăutarii cântau îmbrăcați la dungă și stăteau drepți pe scenă. Și eu am zis să schimb, să aduc niște fete dansatoare, să mă îmbrac altfel, să fie mișto. Asta se întâmpla prin `92-`93. A fost cam greu la început. Întâi m-am gândit la strategie și după a urmat lupta crâncenă de a face lumea să mă asculte. Lăutarii, mai ales, erau urși – una știau, una cântau! Ca și acum, de altfel.

Eu am făcut manele rap pentru plăcerea mea personală, dar și ca să câștig ceva din asta. La timpul ăla (vorbesc de anii 2000) câștigam foarte bine. Încet, încet, trendul a prins și lumea a început să se bage pe acest stil creat de mine cu greu (vezi Mr. Juve, Șușanu, Don Genove etc.). Unii spun că sunt marginalizat; eu nu prea mă văd așa. Să spunem mai degrabă că am coborât o vreme de pe scenă – de 2 ani sunt în pauză. S-a întâmplat ceva care m-a afectat profund și nu am mai putut să fiu eu însumi, nu am mai putut să fiu Fantastick.

Cum ai intrat în atenția CAT Music?

Am înregistrat albumul Carolina la un producător care m-a rugat să-i las și pe fi-su și pe șoferul lui să apară pe album, ca să părem trupă. Eu i-am spus că nu vreau să apar cu nimeni, dacă eu cânt și compun singur, apar singur. Și ăla, bandit, zice: „Lasă să facă și ei o poză cu tine, tragem un poster pentru studio.” Și m-am pomenit că băieții fac parte din trupa Fantastick, tronând pe coperta albumului. În fine, omul s-a dus cu înregistrările și i le-a prezentat lui Dan Popi. A încasat vreo 25.000 de dolari pe ele pe timpul ăla, iar trupa Fantastick a primit un disc de platină. Mai exact, am fost furat. Să nu-ți mai zic că ăia se duceau în concerte și cântau playback. Până i-am prins și le-am tras o mamă de bătaie, mamă, mamă! (Râde.) Dar n-am mai văzut niciun ban. Nici nu-mi trebuie.

De ce pe al doilea album Fantastick (Cicciolina, 2001) tu nu mai apari deloc?

Albumul ăla a fost făcut fără ca eu să știu. Abia după ce l-au scos am aflat și am luat foc. Am vorbit cu Dan Popi de la CAT Music, și el fusese mințit că am pățit ceva, dar eu aveam câte 5 cântări în fiecare zi a săptămânii.

Care-i povestea Carolinei, hitul tău cel mare?

Îmi place tare melodia asta și îmi place de Shaggy. Am împrumutat un pic de acolo, am scris alte versuri, am mai pus de la mine și a ieșit. Am lucrat cam un an la text și orchestrație. Acum este altă lume și tehnica muzicală își spune cuvântul. Pe timpul ăla se cânta cu tobe live și cu chitară bas, cu pian, pe stilul meu.


Cum a ajuns Carolina să fie cântată de Taraf de Haïdouks? CAT Music a vândut drepturile pe o căruță de bani, bănuiesc.

Da’ cum să ajungă? Simplu – le-a plăcut. Îți dai seama c-au luat bani, dar și eu pot să iau măsuri, că am înregistrat-o la Uniunea Compozitorilor. Poate o să-mi fac timp și de asta.

 
DESPRE CATERINCĂ

Dan Bursuc, cel mai de succes impresar din lumea manelelor, spune despre tine că ești „un circar care face industria de râs”. Adrian Schiop, doctorand în manele, crede însă că ești „un artist cu un concept bine definit”. Tu unde te plasezi?

Eu, față de alții care vorbesc de rău de mine, cânt pentru oameni, nu pentru bani. Acum, nu știu, dacă punem în balanță, cine e mai circar? Eu, care am cântat și de sex, și de foame, și de politică, care am făcut ca durerea poporului să fie auzită de toți, sau ei, care au produs numai pentru bani? Nimeni din lumea manelelor nu a cântat pentru oameni ca mine.

Am găsit pe net o fotografie în care ții în mâini un cuțit și un salam. Exprimă ea atitudinea ta față de manelele mainstream în general și față de Florin Salam în particular?

Florin este prietenul meu cel mai bun și îl respect foarte mult, pe el și pe familia lui. Aia e o fotografie de la o emisiune TV, „Cireașa de pe tort”. Eu nu am nimic cu nimeni pentru că știu cât de greu e pentru cam toți. Când fac o melodie socială sau de katerincă știu exact de ce fac una sau alta. Fac ce simt și vreau să trasmit și altora optimismul meu, să fac oamenii să râdă și să danseze.




DESPRE SATIRA POLITICĂ

Cine ți-a dat ideea să te apuci de satiră politică în manele? Mă refer la albumul „Manele electorale”, la melodia „Să moară Boc” etc.

Ideea nu mi-a dat-o nimeni. Eu mă inspir pe moment din orice e important pentru marea majoritate, că și eu trăiesc ca oamenii de rând, nu altfel. Și dacă tot am ocazia să fac versuri și să transmit ceva, o fac fără să-mi pese că-mi scade ratingul sau sunt dat la o parte.

Cristi, dacă mă făceam manelist aveam o grămadă de bani, dar am preferat să fiu cu oameni lângă mine chiar dacă am ajuns „vedetă”. Nu asta e greu, cel mai greu e să faci pe cineva să râdă când e supărat. Eu asta am făcut, dar nu pentru că-s prost sau clovn, ci fiindcă țin la oameni și am dat tot ce-am avut ca să-i fac să fie cât de cât fericiți.


După albumul Manele electorale ai mai făcut piese politice?

Cu albumul ăla am avut mari probleme. A fost scos de pe piață cu japca de cei din lumea politică. Era campanie electorală atunci (2004, n.r.), au venit la tarabe și le-au interzis neoficial să-l mai vândă sau să mai fie distribuit. Nu am făcut vâlvă pentru că producătorul a fost amenințat că-i închid casa de discuri (Amma Record, n.r.) dacă nu retrage albumul de pe piață. Am pierdut vreo 15.000 de euro și nu am mai fost chemat în campanii electorale, care altădată îmi aduceau un venit destul de frumos. Dar mi-am făcut damblaua, am spus ce gândeam eu și marea majoritate despre politică.

DESPRE PETRECEREA DIN CLUB EDEN

Ce așteptări ai de la petrecerea de Mărțișor din Eden?

La Eden ce-o să fie? O să fie mare nebunie! Am să fac o seară mișto și super marfă, cu muzică mai din toate câte puțin, și din a mea mai mult. Am să cânt Carolina, Benzinărița, Traseista, Pinguinul, Sexy Bomba etc., depinde cum simt publicul. Ce am avut eu mai bun aia am să cânt live!


Cum te-au convins cei de la PARADAIZ să cânți într-un club de „hipsteri”?

Asta nu contează, dar mi-am spus că trebuie să o fac și pe asta! (Râde.)

Te afectează discuțiile contradictorii care s-au stârnit pe wall-ul eventului?

Nu, pentru că nu știu unde se discută. (Între timp, Romeo a aflat și a postat câteva comentarii pe wall-ul eventului, după care s-a retras. – n.r.) În mare, așa, nu prea mă interesează ce spune lumea. E treaba lor dacă le pasă sau nu de mine.

La Eden e prima ta apariție după pauză?

Da, e prima apariție în țară după doi ani. După evenimentul acesta cred că plec prin America într-un turneu.

DESPRE BUCUREȘTI ȘI ITALIA

București – de ce-l urăști, de ce-l iubești?

Bucureștiul este școala vieții mele. În orice colț din el îmi văd trecutul și în fiecare seară în Centrul Vechi mă simt super OK. Nu urăsc Bucureștiul, e orașul meu iubit, cel mai bun prieten al meu.


Care-s locurile tale preferate?

Centrul Vechi – acolo am făcut practică în copilărie, când mergeam la școală la Metalocasnica (eram lăcătuș). Fostul Lipscani, Crama Domnească, Unirii, Magazinul Cocor, Gara de Nord, Ferentari, restaurantul Minerva, Doi Cocoși.

Știu că acum locuiești în Italia. Ce faci acolo? Cânți?

Am cântat vreo două seri, dar în marea majoritate a timpului mă relaxez, nimic mai mult. Îmi place istoria de aici, mă simt mișto, la modul că văd clădiri romane și îmi fac clișee mișto de cum a fost odată. E mișto!




OUTRO

Zi-mi melodia cu care te-ai trezit în cap de dimineață!

What a Wonderful World, cântată de Louis Armstrong. Ăsta e cântecul care îmi dă bucuria de viața în fiecare dimineață. Versurile din această melodie mă fac să doresc să merg mai departe. La fel e și pentru mine viața, pentru alții nu știu.

La ce să ne așteptăm mai departe de la Romeo Fantastick?

La o revenire fantastickă și spectaculoasă, cu mult șarm, nebuneală și multă multă katerincă pentru toți!

Poți să-mi numești un manelist care să fie un sex-simbol mai mare ca tine?

Dacă ar exista vreunul, nu aș fi egoist, l-aș numi. Dar încă nu e, așa că nu am pe cine, tot eu rămân. (Râde.) 

Articol publicat pentru Șapte Seri în data de 16.11.2014