Constituind unitatea de bază a Complexului Muzeal Judeţean Neamţ – înfiinţat în 1978, Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ se înscrie în categoria celor mai prestigioase instituţii de profil din România. Contribuţia sa la cercetarea, conservarea, restaurarea, gestionarea, evidenţa şi valorificarea patrimoniului istoric şi arheologic din estul ţării este absolut remarcabilă, aşa după cum este şi activitatea sa cultural-educativă.

Muzeul de Istorie şi Arheologie Piatra-Neamţ este – prin numărul şi importanţa colecţiilor , aria de cercetare, activitatea desfăşurată, baza materială etc. –, fără discuţie, o instituţie muzeală de importanţă zonală.

Preliminarii

Muzeografia din Piatra Neamţ îşi are începuturile în primul sfert al secolului XX (în contextul general al preocupărilor pentru arheologie din ţara noastră), când profesorul Mihai Stamatin înfiinţa „Muzeul Cozla”.

Intelectual de prestigiu, cu o serioasă pregătire ştiinţifică, Mihai Stamatin a condus mult timp Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ, atât înainte cât şi după primul război mondial. El a intuit însemnătatea unui muzeu pentru realizarea unui învăţământ apropiat de practică, de viaţă, de realitate aşa cum reiese din cuvintele apelului său din 1919 (făcut în sensul înfiinţării muzeului): „Vremurile ne chiamă pe trepte de cultură mai înaltă decât cele pe care au fost până acum. Pentru satisfacerea acestei chemări, e nevoie să apelăm la un număr mai mare de noi factori culturali şi mai cu seamă e de absolută nevoie să trecem din lumea vorbelor şi a iluziilor, în care am trăit până acum, la cea a faptelor reale. Între factorii de propăşire culturală a unui popor, muzeele îndeplinesc un rol important”.

La 13 iunie 1920 s-a inaugurat oficial „Muzeul Regional Cozla”. Erau expuse plante, roci, animale împăiate, precum şi numeroase vestigii antice şi medievale, detaşându – se mai ales, descoperirile dacice de la staţiunea de pe dealul Cozla, ceea ce explică în bună măsură şi numele muzeului.

Având în primul rând un rol didactic, „Muzeul Regional Cozla” n-a îndeplinit şi nici nu o putea face, cerinţele unui adevărat muzeu, exponatele sale nefiind cunoscute decât elevilor şi unui cerc restrâns de cadre didactice sau specialişti. Era necesară apariţia unui muzeu care să fie accesibil, în primul rând tuturor cetăţenilor oraşului şi judeţului, fără ca prin aceasta să se piardă ceva din caracterul său ştiinţific.

Înfiinţarea

Apariția unui muzeu de arheologie la Piatra Neamţ se leagă de activitatea părintelui Constantin Matasă, personalitate locală cu numeroase preocupări de ordin cultural. Actul de naştere al acestei instituţii, autentificat prin mărturia scrisă a preotului Constantin Matasă, datează din anul 1934.

Pentru clarificare, câteva pasaje din însemnările sale:
„La 26 mai 1929 a avut loc solemnitatea inaugurării noului local … (al Casei Naţionale, n.n.) … în care s-au organizat 18 şezători cu caracter educativ(…) În anii următori, 1932-1935, numărul şezătorilor şi conferinţelor a mers descrescând, fiindcă sporea tot mai mult activitatea arheologică, care la început avea ca scop descoperirea de noi staţiuni preistorice ca şi identificarea culturilor cărora le aparţineau (…) Pe măsură ce sporea activitatea arheologică şi se dezvolta muzeul, se răreau reuniunile educative … Această stare de lucruri a început să se observe chiar de prin 1933, când am pus în lucru primul mobilier pentru muzeu. Astfel, în anul următor (1934, n.n.) am şi instalat cele dintâi vitrine, în 1935 alte două, încât din 1936 nu s-a mai putut organiza în cadrul Casei Naţionale nici o conferinţă, fiindcă scosesem toate scaunele…”

Tot în Însemnările sale, ceva mai înainte de aceste rânduri, Constantin Matasă consemna: „În 1934 am transformat localul Casei Naţionale, ridicat de mine în 1929, cu bani colectaţi de ici de acolo şi am aşezat în el Muzeul Arheologic Regional…”

În anul 1935, sub conducerea profesorului Radu Vulpe, au fost efectuate primele săpături arheologice sistematice la Calu–Piatra Şoimului, materialul recoltat fiind expus în două vitrine, chiar din toamna aceluiaşi an.

În anul 1936, campaniile de săpături arheologice au luat o amploare deosebită, făcându–se cercetări la Izvoare–Piatra Neamţ (prof. Radu Vulpe), Mătăhuia–Dobreni şi Traian–Zăneşti (prof. Vladimir Dumitrescu). În anii următori sunt cercetate tot mai multe staţiuni preistorice, în consecinţă crescând şi numărul exponatelor. Astfel, în 1937 s–au efectuat săpături la Mastacăn şi Costişa, iar în 1938, la Pometea–Târgu Neamţ, Mătăhuia–Dobreni, Traian–Zăneşti, Izvoare–Piatra Neamţ şi Calu–Piatra Şoimului. La acestea se vor adăuga numeroase descoperiri de suprafaţă, astfel că în 1938 numărul staţiunilor cunoscute era de peste o sută.

Pe lângă activitatea știițifică și de creștere a colecțiilor, muzeul a îndeplinit dintr-un început și un rol cultural și social. Încă din 1938 se alocă fonduri speciale pentru materiale şi instrumente de muzeu, pentru alcătuirea unei biblioteci de specialitate, precum şi în scopul valorificării ştiinţifice a descoperirilor. Constantin Matasă a organizat cicluri de conferinţe privind descoperirile arheologice şi activitatea muzeului, invitând în acest scop specialişti de talie naţională – spre exemplu inaugurarea unuia din aceste cursuri s-a făcut de către prof. Vladimir Dumitrescu, cu prelegerea Arta preistorică în România.

Anii războiului au adus, aşa cum era de aşteptat, o diminuare a activităţii muzeului. Odată cu trecerea sa în patrimoniul de stat, sub numele de Muzeul Arheologic Regional Piatra Neamţ (1947) dezvoltarea sa devine tot mai vizibilă.