Odata cu inaugurarea palatului Ateneului Român, la 5 martie 1889, concertele au început să se desfășoare în această sală, așa cum se întâmplă și în prezent, Ateneul Român devenind emblema culturii românești și sediu al Filarmonicii.Lui Wachman, care a condus prima orchestră simfonică permanentă până în 1907, i-a succedat Dimitrie Dinicu (1868-1936), iar acestuia, din 1920, George Georgescu (1887-1964), dirijor remarcabil, elev al lui Arthur Nikisch și Richard Strauss. În perioada directoratului lui George Georgescu, repertoriul s-a modernizat iar Filarmonica a intrat în circuitul muzical internațional, prin participarea la primele turnee peste hotare și invitarea unor mari personalități ale lumii muzicale interbelice precum: Jacques Thibaud, Pablo Casaldo, Igor Stravinski, Enrico Mainardi, Alfred Cortot, Maurice Ravel, Richard Strauss, Iehudi Menuhin, Herbert von Karajan.

După război, instituția și-a diversificat activitatea: se înființează Corul academic, se constituie un valoros corp de soliști (concertiști și cântăreți), diverse ansambluri camerale (de la orchestră până la trio cu pian). După moartea lui George Enescu, în 1955, Filarmonica îi poartă numele. La conducerea acestei instituții muzicale s-au mai succedat: Constantin Silvestri, Mircea Basarab, Dumitru Capoianu, Ion Voicu, Mihai Brediceanu. După căderea regimului comunist, Filarmonica „George Enescu” a recâștigat din strălucirea de odinioară sub conducerea directorului general Cristian Mandeal și a directorului artistic Nicolae Licăreț. În timpul mandatului dirijorului principal Cristian Mandeal (1991-2010), Orchestra Filarmonicii a realizat pe disc integrala lucrărilor simfonice de George Enescu și de Johannes Brahms. Pe lângă concertele simfonice și camerale curente (aproximativ 300 anual), Filarmonica a înregistrat zeci de discuri LP și CD și a întreprins turnee de răsunet în Europa, Asia și Extremul Orient, câștigându-și astfel un binemeritat renume internațional.