Vine un moment în viață...

Vine un moment în viaţă când ți se citește pe față că nu mai ai chef să te trezești de dimineață. Că nu ai chef de trafic, unde mai dai de câte un bou, și nici să te urci în metrou și să ajungi la birou.

Da, vine momentu’ ăla în viaţă când ţi se ia de cât de intoxicaţi suntem, de societatea asta în care nu mai distingi răul de bine și unde e greșit să faci ce vrei, să faci ca tine. Ești învăţat să te adaptezi, să taci și să te faci că trece, că e mai ușor când nu pui suflet și gândești totu’ la rece. Eu mă gândesc ce se alege de noi dacă nu se schimbă nimic? Și mă gândesc de ce ne e atât de greu să pornim prin lucruri mici: să fim mai buni unii cu alţii, să lăsăm sinceritatea să vorbească de la sine și simplitatea să conecteze undele care se unesc și care ne fac bine. 

Și totuși, dacă scoatem ochii din ecran și privim în jur, ne putem da seama de cât de mulţi suntem. Instant. Suntem mulţi care încă gândesc limpede. Care încă gândesc și cu mintea, și cu sufletul. Care nu se iau prea în serios, dar sunt ancoraţi în realitate, fără să se uite prea mult în faţă sau în spate. 

Ideea e că nu știu exact ce simte fiecare dintre voi după o zi obișnuită. Calling the world from isolation, cause right now that’s the board that we reaching, and if you calling back to find me, you better have good.

Reset myself and get back on track. I don’t want this isolation. Da, I refuse it. De ce să te adaptezi tu, de ce să te răcești, de ce să te schimbi, de ce să te izolezi? De ce să nu te bagi la somn și să îţi dai reset când te trezești? Să lași ce-a fost ieri acolo, să nu te mai concentrezi atât de tare pe ce faci de-acum încolo și să trăiești aici. Da, e greu într-un loc în care e constant cineva sau ceva care să îţi dea o palmă și să nu te lase în pace. Dar măcar nu fi unul dintre ăia care tace. Care tace când nu ar trebui, care îndură tot felul de prostii, care se lasă ghidat, închis și limitat. 

Ieși din bulă, cum zic băieţii ăștia de la Gorillaz, și don’t accept the isolation. Lasă lucrurile să curgă natural. Cum spunea Jimmy Iovine, la cursele de cai, caii nu poartă degeaba o chestie specială pe cap ca să vadă doar înainte – dacă vezi stânga/dreapta, aluneci și boom. Așa e și cu oamenii. Cu cât ne afundăm în această izolare socială și interioară, stăm pe margine sau participăm activ și doar privim stânga/dreapta, o să fim precum piesele alea de domino care cad în șir. 

Reset. Refresh. Reality check. Fă o baie, ia-ţi o bere, schimbă-ţi job-ul, ieși cu bicla, fugi la mare. Fă ceva, fă ceva acum și nu mai lăsa pereţii ăștia să te închidă. Nu mai lăsa fricile să te stingă. Dă-ţi reset, dă-ţi refresh și găsește un reality check.

De Ioana Sabo