Trotinând peste București

În ultima lună am avut ocazia să testez două trotinete electrice. Pe cât de interesante, pe atât de diferite. Prima s-a numit Nilox Doc Pro și e o trotinetă electrică pe lanţ, destul de grea, cu viteza maximă de 22 km/h. A doua e un eTwow Booster Plus, o trotinetă cu design românesc (firma e din Craiova), care are o autonomie declarată de 30 de kilometri și viteza maximă de 30 km/h. Aceasta din urmă nu mai are lanţ, iar transmisia e cu ajutorul unui motor electric montat pe roata din faţă. Această ună a fost o experienţă interesantă.

Înainte de toate, să eliminăm aspectele de siguranţă. Dacă e să fiu corect, vă voi zice că o trotinetă electrică ar trebui condusă cu o cască în cap. Eu nu am condus trotinetele pe trotuar, pentru că nu poţi merge cu 30 de km/h pe trotuar, ci doar pe șosea. Am avut câteva incidente. La un viraj, o mașină a strâns foarte puternic și era să mă prindă între ea și celebrele borduri portocalii ale lui Negoiţă, din Sectorul 3, care au jumătate de metru. De asemenea, am căzut de pe una dintre ele, care s-a pliat din mers. A fost vina mea, nu am fost atent atunci când am deschis-o. Cu toate acestea, aș repeta experienţa. 

Trotinetele electrice există de mult timp, dar abia își iţesc ochii prin România. Nu sunt scumpe, pot fi achiziţionate pe la 3.500 de lei. Iar pe termen lung, e o investiţie, pentru că economisești banii pe care i-ai da pe benzină. Experienţa mea a fost una interesantă, mai ales cu eTwow Booster Plus, poate cea mai bună de pe piaţă: o trotinetă cu suspensie faţă și spate, cu viteză mare, dar nu prea mare cu o autonomie de 25 de kilometri reali, la viteza maximă. 

M-am deplasat cu ușurinţă prin oraș și m-am simţit superior mașinilor de foarte multe ori, fără să-mi curgă broboane de transpiraţie, așa cum o fac când sunt pe bicicletă. Poate că trotineta electrică nu e cea mai demnă modalitate de a te deplasa. Nu poţi să o faci dacă te duci în oraș la o ocazie sau dacă vrei să ieși pe terasă. În niciun caz nu vei scoate o fată în oraș cu trotineta. E vehiculul tău intim. Să mergi de acasă la muncă și înapoi. Să te duci până la Poștă sau să te duci la apartamentul părinţilor ca să mănânci. E drept, am ajuns la muncă un pic răvășit, cu părul vâlvoi, de la vânt, dar nu asta ar fi o problemă. Dimineaţă, pe când aș face vreo 30 de minute până la serviciu cu mașina, cu trotineta am făcut, pe ceas, 23 de minute. Iar drumul a fost lipsit de stres, pentru că am circulat aproape în permanenţă și nu am stat în coloane. 

Cu o trotinetă, poate spre deosebire de o bicicletă, te strecori mult mai ușor prin trafic. Problema este că respectul faţă de tine este egal cu zero. Cu bicicleta ești văzut, din când în când. Cu trotineta ești invizibil, plus că sunt unii care te critică pentru că nu ești pe trotuar. În ultima săptămână am făcut peste 125 de kilometri cu trotineta. M-am deplasat dintr-o parte în alta a orașului. Am venit de acasă la muncă, iar la birou mi-am pus trotineta la încărcat. Practic, aproape că nu am dat bani, deși mi-am încărcat din când în când vehiculul acasă, la priza mea, dar randamentul e maxim. Sincer, abia aștept scuterele electrice să apară mai dezvoltat pe piaţa locală și să încercăm să recâștigăm spaţiul din oraș cu vehicule care să nu mai aibă scuza că trebuie să depui efort fizic.

Scris de Vlad Andriescu