Țara care nu a avut de ales

Sunt de patru zile în Israel, la Tel Aviv, într-o deplasare pentru a afla mai multe despre tinerele afaceri din tehnologie de aici. După cum ar spune unul dintre cei care m-au controlat pe aeroportul din București, în cadrul unui interviu de 20 de minute, „dar ce vă inte resează pe dumneavoastră startup-urile din Israel?“ Voi încerca să dau un răspuns aici, de ce mă interesează Israelul ca un exemplu de loc unde afacerile se dezvoltă înfloritor, iar tinerii au foarte multe opțiuni.

Israelul e numit startup nation. De altfel, s-a dezvoltat ca o afacere tânără. A fost fondat acum câteva zeci de ani de emigranți care au venit înapoi pe tărâmurile înaintașilor lor. Nu voi vorbi foarte mult despre politică, ci despre ce au avut de înfruntat. Israelul e o țară în deșert, practic. Nu prea îți dai seama de asta, pentru că sunt blocuri peste tot. Nu prea au avut resurse suficiente, comerț cu vecinii nu pot face, pentru că sunt înconjurați doar de dușmani, așa că s-au trezit că trebuie să se reinventeze. La începutul anilor ’90, statul a decis să se implice în domeniul tehnologiei și să împingă de la spate afacerile. A creat un cadru legal, a ușurat munca fondatorilor și i-a antrenat în cadrul unor divizii din ar mată – mai ales 8200, alternativa evreiască la NSA. Acolo, timp de doi sau trei ani, tinerii talentați din Israel se antrenează pentru a descoperi cele mai noi atacuri informatice asupra țării, dezvoltă skill-uri pe care ulterior le duc în viața obișnuită. E un antrenament extraordinar, după cum spun toți de aici, pentru că în armată nu sunt bugete mari, deadline-urile sunt strânse, așa că la 18 ani un tânăr lucrează ca la un startup.

Tu ce făceai la 18 ani? Ei bine, atunci când fac 18 ani, copiii din Israel sunt trimiși în armată. Femeile pentru doi ani, iar bărbații pentru trei ani. Nu prea sunt șanse să scapi de armată. Trebuie să ai o dizabilitate gravă sau să fii membru al grupurilor ultrareligioase. În armată înveți lucruri diverse. Zilele astea am întâlnit trei fondatori de startup-uri care păreau niște in gineri pricăjiți. Toți trei fuseseră piloți în armată. Doi pilotaseră avioane de vânătoare F-16, în timp ce unul era specializat pe elicoptere militare. De asemenea, fuseseră în divizia de intelligence cibernetic. O femeie care ne-a ajutat cu organizarea și care e specialistă în comunicare astăzi a fost mecanic de F-16. Până când ies din armată, israelienii sunt pregătiți în diverse domenii și rămân cu prieteni pe viață. „Fiecare israelian pe care îl vei vedea are cei mai buni prieteni din armată“, mi-a zis cineva.

Pentru că-și antrenează copiii de mici în diverse domenii: cybersecurity, networking și viață, Israelul are imediat când aceștia ies o forță. Ei își deschid afaceri, știu ce înseamnă eșecul și viața dură, iar când au nevoie de ceva, au pe cine suna. Din acest motiv, Israelul are astăzi 5.000 de startup-uri și este pe locul 1 în lume la raportul dintre populație și investiții în tehnologie.

Poate fi modelul replicat? E aproape imposibil. Israelul e o națiune de imigranți. Au lăsat totul în urmă, au luat-o de la zero și nu le-a fost frică de eșec. S-au trezit într-un loc care nu-i ajuta foarte mult, dar din care și-au făcut o casă. Sunt mândri, sunt dârzi. Aceste calități se formează în timp și doar cu un efort concen trat. Aici nimeni nu se plânge, aici toți o iau de la capăt. Și, mai ales, se educă pentru a ști lucruri foarte complexe. Ceea ce ar trebui să facem și noi, înainte de a ne autointitula pompos Silicon Valley al Estului.