Solitudinea soldatului albastru

Aș vrea să încep mai dur această opinie. Și o voi face, dar în engleză: „Facebook is ***** and we have to deal with it”. Zilele acestea a fost dezbatere mare despre Facebook, mai ales că, după ultimul protest, numeroase conturi au fost blocate din cauza raportării în masă a pozelor sau statusurilor. O luptă la cuţite între două tabere. Încerc să înţeleg subiectul de ceva vreme, dar nu am ajuns încă la o înţelegere profundă. Să analizăm însă modurile prin care Facebook va face bani în continuare, dar devine un coșmar.

Facebook și reţelele sociale au fost prezentate multă vreme pozitiv. Chiar și eu susţin că au ajutat foarte mult în îmbunătăţirea relaţiilor dintre oameni care altfel nu ar fi vorbit, nu s-ar fi cunoscut sau nu s-ar fi promovat. A oferit o platformă universală pentru fiecare dintre noi. Ne-a promis celebritatea, ne-a oferit like-urile și ne-a pus la aceeași masă cu prieteni din copilărie pe care-i uitasem după 20 de ani. Facebook a fost posibil prin toate acestea. A fost visul care a fost vândut, să fii conectat mereu la cei dragi. Dar, ca orice vis, acesta este bazat pe o himeră. Iar această himeră stă în picioare doar atunci când numărul de utilizatori și experienţa lor în reţea sunt mici. Ulterior, himerele se disipă ca norul de praf într-o zi de vară.

Am rămas cu Facebook-ul de astăzi. Vedem ce postează prietenii, le dăm like și trecem mai departe. Nu ne mai uităm la toate pozele lor din vacanţe, ba chiar am dezvoltat o invidie pe ei. Ne concentrăm pe lupte politice, răspundem agresiv pentru că suntem pe internet, condamnăm fără să știm o persoană sau ne izolăm în grupuri. Facebook e astăzi victima propriei dimensiuni. S-a extins în atât de multe locuri că a devenit o afacere de succes, cu rezultate din ce în ce mai bune, dar care alienează oamenii. Pe câţi bani face Facebook din publicitate, pe atât mai rece este reţeaua.

Nu mai vedem paginile favorite, pentru că sunt îngropate în News Feed.

Brandurile trebuie să investească din ce în ce mai mult în conţinut pentru a se promova. De asemenea, ne izolăm în grupuri în care vindem lucruri, împărţim melodii sau ne certăm pe politică. Și, cel mai rău, am ajuns să ne raportăm între noi. Nu mai departe de săptămâna trecută, Mihai Șora, 101 ani, a fost blocat de Facebook pentru că a fost raportat de către alţi utilizatori. Iar algoritmii sunt sortiţi eșecului atunci când trebuie să discearnă între adevăruri subiective în cadrul unor opinii. Știe algoritmul când o opinie e exagerată? Știe să identifice rasismul? Ce este ura? 

Conturile sunt blocate pentru că algoritmul nu înţelege fineţurile umane. Și, în contextul problemelor pe care le are Facebook din cauză că nu s-a implicat în blocarea reclamelor sponsorizate de Rusia în timpul campaniei pentru alegerea președintelui Statelor Unite, în momentul de faţă reţeaua retaliază și devine mai catolică decât Papa. Cum arată un internet unde opiniile noastre sunt cenzurate? Nu ne place nici liberi, dar nici constrânși. Dacă se poate, să fim liberi noi și să fie constrâns adversarul nostru. 

Tehnic, din nou, Facebook e o reţea veche plină de bug-uri. Cred că va deveni ubicuă, oricum, dar ea se va scinda în numeroase alte produse în următorii zeci de ani, pe fondul disperării oamenilor de a-și găsi un colţ mai liniștit de lume.

De Vlad Andriescu