Electronic Arts România, locul în care se produce, printre altele, FIFA

Peretele e plin de plasme uriașe pe care rulează secvenţe din jocuri video de ultimă generaţie. În jur, sticlă, metal și plasti c lucios, realitatea din afara ecranului seamănă cu cea din ecran, e ruptă doar de oamenii în carne și oase care intră și ies din clădire. Sunt în birourile Electronic Arts România, locul în care se produce, printre altele, FIFA, să-l întâlnesc chiar pe cel care e producătorul jocului pentru echipa românească.

Sunt câteva sute de oameni la birouri, fiecare meșterind câte ceva la câte un joc de consolă, computer sau mobile. Unii sunt testeri, cei mai tineri și cei mai maniaci, norocoșii ăia legendari care fac bani „că se joacă”, alţii sunt designeri sau art directori, alţii fac producţie sau project management, mai sunt, bineînţeles, și programatorii. Lumea e chill și zâmbește cantitativ mult, poate că asta vine din faptul că toţi tipii ăștia nu fac cine știe ce baze de date și programe de contabilitate, ci creează distracţie pentru alţii, dar și pentru ei înșiși, pentru că aici oamenii chiar atunci când nu se joacă, cumva tot se joacă. 

„Ne dorim ca Electronic Arts să fie cel mai bun loc în care să muncești din România. Asta ne dorim și asta muncim să devenim, în fiecare zi. Dacă întrebi colegii, destul de mulţi vor spune că deja suntem – dar vrem să fim într-un loc în care toată lumea spune asta.“

Andrei Lăzărescu, EA Sports Supervising Producer, ne arată replicile unor ghete purtate de mari fotbaliști ai lumii. Ele sunt fizice, într-o sală care e decorată ca-n FIFA, pentru că, de fapt, produsul ăsta e bazat într-o mare măsură pe realitate. Ne încălzim cu o discuţie despre echipele care fac FIFA, cea de la București și cea de la Vancouver sunt principale în dezvoltare, ajutate însă de specialiști în sport din toată lumea care fac documentare amănunţită despre fotbaliști sau de armate de avocaţi care se ocupă de drepturile de autor ale cluburilor. Ce ajunge la noi pe un disc e, de fapt, un efort de imaginaţie, tehnologie, logistică, documentare absolut fantastic.

Andrei a început să muncească la 19 ani, adică acum 10 ani. Vorba vine să muncească, mama lui, care lucra în marketing, nu prea înţelegea cum să te joci se leagă de vreo posibilă carieră. Tatăl, scenarist, regizor și scriitor, a intuit că jocurile nu sunt doar o copilărie și l-a încurajat. De fapt, era student la informatică, voia bani de mare, așa că s-a angajat tester. Sigur, jucătorii de profesie nu sunt niște obsedaţi care împușcă niște chestii într-un joc, pentru că rolul lor e să observe tot felul de parametri, să culeagă date relevante pentru a face produse din ce în ce mai bune. Ce a început ca un job temporar s-a transformat într-unul pe bune, din tester s-a făcut șeful unei echipe de testeri și, după trei ani, a migrat spre departamentul de producţie.

Acum conduce producţia pentru FIFA în biroul românesc și încerc să mă prind ce îţi trebuie ca să faci asta. Nu e o meserie tehnică, dar sigur trebuie să știi ce să le spui programatorilor că ar trebui să facă. Nu e nici una artistică, dar lucrezi cu artiști. Nu e nici despre skilluri sociale, dar dacă nu le ai nu prea poţi uni oameni din domenii și cu aptitudini așa de diferite, precum cei dintr-o echipă de creare de jocuri. Nu e sportivă, dar el a făcut fotbal pe bune, în copilărie, la Dinamo, ba chiar, cu mult zel, după ce a abandonat junioratul, și-a rupt și niște ligamente pe teren. Îl întreb cum a ajuns Bucureștiul să primească un proiect atât de important pentru Electronic Arts și îmi zice că Bucureștiul a luat proiectul, nu l-a primit, că au fost buni și ambiţioși și au creat valoare în companie suficient de mult încât acum să fie aproape 1.500 de oameni care lucrează în România pentru companie. Și angajează în continuare. Se lucrează în ture cu Vancouver-ul, când românii pleacă acasă, vin canadienii la serviciu și tot așa, de altfel, ambele echipe sunt foarte diverse etnic, cu oameni din toată lumea care s-au relocat fie la noi, fie în Canada, doar ca să fie parte din jocul ăsta.

Ăsta e un business foarte competitiv. An de an trebuie să scoţi, la aceeași dată, o ediţie nouă a jocului. Așadar, fiecare proiect durează fix un an, fiecare ediţie trebuie să fie mai bună decât precedenta. Hrănesc fanteziile oamenilor, poate suna ușor, dar e complicat și, chiar dacă au la dispoziţie date despre ce și cum joacă oamenii, chiar dacă fac studii pe jucători sau pe cei care nu joacă, chiar dacă totul pare știinţă, e un punct în care trebuie să intuiești exact ce vor dori consumatorii, mai ales că acești consumatori sunt din generaţii și cu preocupări foarte diferite. Și, când îţi iese și jocul tău e cel mai bine vândut din lume și când îţi vezi numele pe creditele finale, e pur și simplu bine.

Industria de jocuri devine din ce în ce mai mare pretutindeni, pentru că oamenii se joacă mai mult, menţin în ei un fel de adolescenţă până la vârste din ce în ce mai înaintate. De altfel, Andrei crede că viitorul în gaming se va axa pe jocuri din ce în ce mai personalizate, care să îţi ofere o experienţă din ce în ce mai adaptată ţie însuţi. Așadar, într-un fel, devenim personajele centrale ale poveștilor și nu putem decât spera că oamenii ăștia o să scrie scenarii fabuloase pentru noi.

Mergând prin sălile de ședinţe sau spaţiile de relaxare, toate decorate tematic, după jocurile din portofoliul Electronic Arts, îmi dau seama că am numărat doar patru fete. E o chestie tipică pentru industria de IT în general, care vine dintr-o problemă a societăţii. Andrei ar vrea să aibă mai multe colege , managementul ar vrea mai multă diversitate în companie, așa că sunt decişi să facă ceva pentru a le îndemna pe fete să se îndrepte și spre acest tip de industrii despre care există preconcepţia că sunt „de băieţi”. 

„Vrem să ne păstrăm entuziasmul în tot ceea ce facem. Jocurile ne dau oportunitatea de a aduce experienţe noi pentru sute de milioane de oameni din întreaga lume. E ceva cu adevărat special în lucrul acesta și, personal, e motivul pentru care vin la muncă în fiecare dimineaţă.“

După discuţia cu Andrei, nu pot să nu mă gândesc la faptul că în real avem un campionat de fotbal foarte slab și în virtual suntem campionii creatori ai FIFA. Eu, personal, cred că cel mai bine e așa.

Fotografii de MAtei L. Buţă