Diana Vasilescu, mintea limpede din spatele jocurilor din telefonul tău

 În studiourile Electronic Arts din București, oamenii vin în birourile din clădirea AFI Park2 sincronizându-și programul de lucru cu cel al colegilor din toate colțurile globului. Este vorba despre o corporație care face jocuri pe toate meridianele, așa că unii angajați sunt de zi, alții se suprapun cu programul din Statele Unite, unii urmează să intre în pâine alături de canadieni. Sunt numeroase titluri care pleacă de aici, din București, fie pe desktop, fie pe mobil. Pe toate cele 10 etaje tematice, în spatele unor calculatoare cu câte șase monitoare, întâlnești oamenii care lucrează la FIFA sau la vreun nou feature din NFS.

Scopul meu? Să mă întâlnesc cu Diana Vasilescu, associate producer la Electronic Arts. Când am ajuns la biroul ei, ieșea dintr-un „call“, iar după interviu urma să intre în altul. E omul care coordonează o echipă de vreo 20 de tipi și tipe care au creat NBA Mobile Live, un joc mobil din universul baschetului. Îl joc de vreo trei luni și habar n-aveam că a ieșit din fosta Apaca.

Diana lucrează de cinci ani la Electronic Arts, prima dată ca designer pe FIFA, iar apoi la UFC, un joc de lupte, iar acum la NBA Mobile Live. Nu a ajuns întâmplător la EA. Fără să știe, probabil, traseul ei a început de la șase ani, când avea primul calculator și s-a jucat. A făcut cinci ani de Automatică și Calculatoare. Avea două opţiuni la final: ori devenea programator la una din numeroasele firme care angajau în București, ori se făcea inginer automatist în vreo fabrică. A ales a treia cale – a plecat la Utrecht, în Olanda, unde a studiat Game and Media Technology. Întoarsă în ţară, a aplicat la Electronic Arts, deși vedea că mai erau interesate alte 34 de persoane. A trecut prin trei interviuri și i-a plăcut încă de atunci atât de mult, încât spune că ar fi fost dezamăgită dacă ar fi fost refuzată, pentru că s-a prins încă că de la interviuri că era vorba despre o atmosferă relaxată. 

„Am vorbit despre jocurile jucate, cum le-aș schimba eu, ce îmi place, ce nu-mi place. De la jocurile din copilărie până la cele de strategie, de mobil sau de Facebook“, își amintește Diana. Nu crede că e esenţial să te joci dacă ești la Electronic Arts, dar ăsta-i un avantaj care nu prea e trecut cu vederea: „Chiar dacă faci doar o funcţie dintr-un joc, ajută să intri în contextul produsului. E bine să ai o opinie. Și e alt spirit când, la pauza de prânz, uneori, în loc să mănânci, joci ceva în reţea cu lumea.“ Chiar dacă din exterior ar putea părea o lume infantilă, gaming-ul a devenit chiar mai mare decât Hollywood la nivel mondial. Producătorul unui joc nu e cu nimic diferit de producătorul unui titlu de Oscar. Ba chiar unele jocuri au devenit atât de realiste, încât ar merita chiar un premiu al Academiei Americane.

Diana Vasilescu lucrează la NBA Mobile Live, joc care e de opt luni pe piaţă și a adunat peste 2 milioane de downloaduri pe dispozitivele mobile. Titlul te poartă în lumea virtuală a baschetului american. Sau, cum spune Diana, îţi creează o fantezie. Asta e ideea jocului, iar producătorul e cel care pune cap la cap elementele ei. Am vrut să înţeleg care e rolul ei, dar și povestea unui joc pe care noi îl vedem ca finit.

În studiourile Electronic Arts din București, oamenii vin în birourile din clădirea AFI Park2 sincronizându-și programul de lucru cu cel al colegilor din toate colțurile globului. Este vorba despre o corporație care face jocuri pe toate meridianele, așa că unii angajați sunt de zi, alții se suprapun cu programul din Statele Unite, unii urmează să intre în pâine alături de canadieni. Sunt numeroase titluri care pleacă de aici, din București, fie pe desktop, fie pe mobil. Pe toate cele 10 etaje tematice, în spatele unor calculatoare cu câte șase monitoare, întâlnești oamenii care lucrează la FIFA sau la vreun nou feature din NFS.

„După ce înţelegi pentru cine faci jocul, te apuci să construiești fantezia. Ce i-ar plăcea unui om care joacă baschet să facă? Ar fi mișto să-și facă cea mai tare echipă și să-i bată pe alţi oameni, iar cu alţii să colaboreze ca să-i bată pe alţii?“, spune Diana. Ea e responsabilă să creeze această fantezie. E pasionată de sport și, deși poate nu știe nimic despre un sport, se documentează temeinic înainte de a porni la drum: descarcă toate jocurile disponibile de la concurenţă, le joacă, înţelege sporturile și ce ar vrea un fan, intră în mintea publicului. Abia după ce ea s-a clarificat ajunge în faţa echipei ei, formată din designeri, programatori și creativi, pentru a le povesti conceptul și la ce trebuie să lucreze. Tot ea, după discuţia cu ei, decide deadlineul, pe care trebuie să-l respecte în faţa companiei. A crescut rapid de la junior game designer, cea mai mică treaptă, omul care făcea câteva elemente poate chiar invizibile dintr-un joc, la a conduce o echipă. Astăzi e omul de legătură, cel care trebuie să motiveze echipa să lucreze. Chiar dacă jocul începe cu analiza unor date și continuă la fel, viziunea este a ei. Nu ia pauză după lansare, ba chiar atunci începe greul. „Te uiţi pe date să vezi cum e jucat acel joc, ce trebuie să construiești, ce nu merge. Jocul e făcut pentru public, nu ca să te simţi tu un super-artist“, spune Diana. În industria jocurilor, să fii comercial nu e o rușine, ci o satisfacţie a muncii bine făcute.

„Jocul e făcut pentru public, nu ca să te simţi tu un super-artist.“

„De cele mai multe ori dai la lansare o bucată dintr-un joc, nu tot ce ai gândit iniţial. Abia apoi începi să analizezi și mai dezvolţi altă bucată“. E un puzzle continuu, iar la jocurile pe mobil munca nu se termină niciodată, pentru că oamenii vor caracteristici noi în permanenţă. Pe baza datelor, echipele din România și Statele Unite adaugă diferite feature-uri. Ba să ţină oamenii mai mult timp lipiţi, ba să cumpere produse virtuale. Cu toate că e creierul limpede al dezvoltării jocului, Diana se păstrează umilă. „Întotdeauna oamenii  ştiu. Tu ești cel mult, pe baza experienţei și intuiţiei, cel care descrie o viziune. Lumea nu e proastă. Mereu e o problemă la tine dacă ai făcut un joc care nu performează“, spune producătorul Electronic Arts.

Cu toate astea, chiar dacă „they live to serve“, producătorii de la Electronic Arts nu sunt doar niște simpli executanţi ai datelor, pentru că mai e loc și de creativitate. „Oamenii pot spune ce le place sau ce nu, dar nu pot să-și imagineze mereu jocul fără ajutorul tău. Asta e treaba ta ca designer sau producer. Tu trebuie să faci prioritizarea ca să scoţi minimul necesar, în timp util, ca oamenii să joace“, spune Diana. Nimeni nu așteaptă după tine cinci ani ca să faci jocul perfect. Poate nici nu există, dar cei de la Electronic Arts sunt datori să încerce.

Diana Vasilescu spune că, dacă ar pleca de la Electronic Arts, nu ar putea să mai treacă pe lângă clădirea companiei, pentru că și-ar aduce aminte cât de mișto era. Nu spune că toată lumea pur și simplu se joacă, pentru că munca e serioasă, dar relaxarea e avantajul, dar și faptul că lucrează la produse folosite de milioane de oameni. Diana nu e singura femeie din Electronic Arts, cifrele sunt undeva în media industriei de IT din România. Cum ar putea veni mai multă lume spre gaming? Poate prin educaţie, deși gaming-ul nu este o materie învăţată serios în facultăţile de la noi. „Pe termen lung ar trebui mai multă implicare.Toate ţările în care există industrie de gaming serioasă și-au format și educaţie pe această direcţie“, crede Diana Vasilescu.

„Oamenii pot spune ce le place sau ce nu, dar nu pot să-și imagineze mereu jocul fără ajutorul tău. Asta e treaba ta ca designer sau producer. Tu trebuie să faci prioritizarea ca să scoţi minimul necesar, în timp util, ca oamenii să joace.“

Timpul trece rapid la EA. Afară s-a făcut întuneric, vine deja tura de seară, dar Diana ajunge punctuală la un call la 18:30. E o nouă zi în care milioane de oameni au folosit produsul la care a contribuit și ea, și echipa sa.

Fotografii de Matei L. Buţă