Deconstrucția tehnologiei

Datorită competiţiei tot mai mari de pe piaţa gadgeturilor, se întâmplă ca an de an să avem parte de lansări de smartphone-uri, laptopuri etc., lansări ce s-au transformat într-un eveniment în sine, precum un festival de film sau muzică. 

Fiecare companie dorește ca prin noul model lansat să ofere ceva ce competitorul nu are, dar mai ales ceva care să-l diferenţieze ca un nou salt tehnologic, deși poate că uneori nu este cazul. Ce se află, totuși, în spatele acestor „parade” digitale pe care am ajuns să le luăm de-a gata?

Să luăm exemplul smartphone-ului. Anual, telefoane mobile suferă modificări: fie că este vorba de un nou tip de ecran, un nou procesor, o nouă camera foto capabilă să filmeze 4K sau 4K HDR, fiecare dintre acestea reprezintă un avans în procesul tehnologic, avans pe care de multe ori nici măcar nu îl conștientizăm. O componentă mai puţin spectaculoasă, precum bateria, este cea care angrenează unele dintre cele mai pricepute minţi ale lumii în materie de fizică și chimie pentru a depăși neajunsurile modelului bazat pe Lithium-Ion.

Sunt de acord, într-o anumită măsură, că nu trebuie să înţelegi procesul din spatele fiecărui instrument, complexitatea unora fiind destinată exclusiv specialiștilor, dar avalanșa de înnoiri, de modele noi prin care fiecare producător încearcă să câștige piaţa au dus lucrurile în cealaltă extremă: cunoaștem prea puţin despre procesul prin care funcţionează fiecare instrument, dar, și mai mult, ni se pare firesc să existe doar utilizarea în sine și roadele sale, nu și obiectul cu toate procesele sale ascunse, cu tot laboratorul din spatele cortinei.

Să ne gândim la camera foto pe care un smartphone o are încorporată. Acum, aparate nu mai mari de o palmă pot atinge performanţe la care nici nu ne gândeam în urmă cu patru-cinci ani, dar ce să mai zic 10-20 de ani. Să ne gândim la ceea ce a făcut Samsung recent, prin noul S9 și S9 Plus, prin intermediul căruia susţine că a reinvetat camera, prin introducerea unui mecanism care permite ca diafragma să fie ajustabilă.

Practic, Samsung a luat diafragma ajustabilă prezentă la aparatele foto DLSR şi i-a redus dimensiunile pentru a încăpea în modulul unei camere foto pentru telefonul mobil, în modulul de mărimea unei unghii. E absolut incredibil că acest lucru este posibil! Utilizatorul obișnuit probabil nici nu se va gândi la asta și doar va îndrepta smartphone-ul către subiect și gata, fără a investiga mai mult procesul, fără a se interesa ce este aceea o diafragmă ajustabilă, cât de mult impact și cum trebuie să ne adaptăm la sursa de lumina într-o fotografie. Intră în modul auto, face fotografia, aplică un filtru și gata. Și poate că unele imagini vor fi foarte bune, dar fără a ști cum au ieșit așa pentru a le putea repeta.

În urmă cu vreo 20 de ani, pentru a putea fi un fotograf bun, îţi trebuia o anumită cunoaștere a condiţiilor de lumină, a cromaticii, a tehnicii developării, nu îţi permiteai să tragi orice vezi și să strici 2-3 filme. Trebuia să ai mai multă răbdare, iar astfel parcă ajungeai la o mai bună înţelegere a artei fotografice, dar și a obiectelor. Acum putem face 100 de fotografii până să o prindem pe cea care ne convinge, printr-un proces mut de repetiţie până când piesele se aliniază după dorinţa noastră, și nu printr-o interogare a condiţilor și factorilor ce pun baza unei fotografii reușite.

Cu fiecare nou instrument este important să înţelegem nu atât cum funcţionează în sine, dar ce efecte produce asupra obiectelor cu care interacţionează și astfel să înţelegem ce dorim de la dispozitiv și ce dorim de la cele și cei din jurul nostru. În cazul în care ne vom concentra doar pe rezultatul final, vom rămâne la a simula priceperea, a simula arta. Astăzi este ușor să realizezi o fotografie ce acum 20 de ani era greu de obţinut, softul îţi face treaba, astfel încât, deși nu te pricepi la fotografie, te poţi considera egalul celui care o face, poate că ai putea chiar câștiga un concurs în faţă unui astfel de om. Tehnologia este generoasă dar uneori utilizarea sa duce la forme fără fond.

De Florin Cașotă

Foto-cover: Peshkova