Construim prea multe
Suntem în epoca unui consumerism agitat È™i de simplul fapt că produsele sunt peste tot în jurul nostru. Suntem în epoca în care construim produse care îÈ™i iau apelativul de inovatoare, dar care sunt complet nefolositoare. În epoca în care e uÈ™or să strângem bani prin crowdfunding pe Kickstarter È™i Indiegogo, doar pentru proiecte făcute pe calculator, care nu pot deveni realitate niciodată. Consumerismul se manifestă astăzi nu numai prin apetenÅ£a noastră de a cumpăra, ci È™i de a finanÅ£a idei care nu vor deveni niciodată realitate.
Știu că Steve Jobs visa la multe lucruri care nu păreau că vor deveni realitate vreodată, dar prea mulÅ£i oameni se uită spre Steve Jobs È™i cred că pot construi orice mizerie pe care să o vândă. Ni se servesc tehnologii de viitor care eÈ™uează în fiecare zi, pentru că ni le dorim. Dar e o idee bună să Å£i le doreÈ™ti È™i cam atât. Un exemplu clar este ceasul inteligent. Părea o idee senzaÅ£ională la început. Ne doream ca notificările să fie la încheietura noastră, ni se părea că nu vom mai fi atât de dependenÅ£i de telefon È™i că vom face mai mult sport.
Până în momentul când am început să purtăm ceasuri inteligente È™i ne-am dat seama că sunt niÈ™te ceasuri obiÈ™nuite care au o autonomie infimă. Port astăzi la mână un Samsung Gear S2, pe care mi l-am luat pentru că făcusem o obsesie pentru el È™i mi se părea foarte frumos. Mi se pare că are un design plăcut, deci nu mi-e ruÈ™ine să-l port, dar cam atât. Îl folosesc pentru a mă uita la notificări È™i pentru a le È™terge de pe telefon. Nimic mai mult. Singurul ceas inteligent cu scop util a fost Huawei Talkband, care putea fi folosit ca ceas, dar È™i pe post de cască bluetooth. La drum lung era bun, pentru că puteam vorbi la volan fără să trebuiască să mai car È™i o cască după mine.
Dar în fiecare zi observ produse inutile. Săptămânile acestea au apărut discuÅ£ii pe internet despre Juicero, un aparat de făcut suc natural care funcÅ£ionează cu niÈ™te pungi proprii de fructe zdrobite. Pui pungile în aparat È™i face suc. Un asemenea storcător costă 400 de dolari È™i a primit 120 de milioane de dolari investiÅ£ii de la finanÅ£atorii din Silicon Valley. Lumea a râs de ei, dar au fost È™i lăudaÅ£i. Cei care au pus banii au considerat că acesta este viitorul bucătăriei – nu mai facem mizerie, ci luăm lucrurile deja fabricate È™i le dăm prin aparat. Cu toate acestea, niÈ™te jurnaliÈ™ti au demonstrat că pungile de la Juicero puteau fi stoarse cu mâna. Atât. Juicero nu e un produs util, nu ne schimbă un obicei de consum, ci e făcut tocmai pentru că e atrăgător. Și e folosit până prima oară, când nimănui nu i se mai pare o idee bună.
Ochelari inteligenÅ£i? Drone personale? Biciclete fără cauciucuri? Carduri electronice care să ne înlocuiască toate conturile de acum? Idei interesante, atractive, dar care nu vor fi folosite în viaÅ£a reală. Realitatea virtuală? O idee bună, atrăgătoare, până când am început să o folosim. Și acum am o cască de VR pe care nu am mai folosit-o de un an. Toate aceste lucruri sunt nice to buy, cum ar zice americanul, dar nu sunt nice to have. E o reacÅ£ie instinctuală de dorinţă. Ce a făcut iPhone-ul sau laptopul a fost să ne ajute, să ne schimbe obiceiurile de consum la scară largă È™i să integreze alte servicii. Construim prea mult È™i nu vom folosi niciodată. Suntem în fiecare zi prea dornici, dar prea puÅ£in raÅ£ionali.
Comentarii