Cauza falsă: internetul

Atacul terorist de la Londra de săptămâna trecută a dus la un nou val al retoricii de forţă, prin care autorităţile vor să introducă noi măsuri de reglementare a internetului, considerat vinovat de faptul că „găzduiește“ teroriștii și le oferă un spaţiu sigur. Premierul britanic, Theresa May, a ieșit public și a spus că firmele care oferă internet ar trebui să se supună unei legislaţii mai stricte. Ce ar însemna asta? Păstrarea datelor personale mai mult timp, oferirea lor către autorităţi mai ușor. E o intruziune în viaţa personală a fiecăruia dintre noi. Nu sunt printre cei care gândesc utopic și știu că acest lucru se întâmplă deja, dar uși suplimentare sunt dorite mereu de către autorităţi. Cu toate acestea, e internetul principalul vinovat pentru propagarea terorismului? Pentru răspândirea ideologiilor radicale? Aș spune, ca întotdeauna când internetul e acuzat, că lovim în mediu, dar uităm fondul. Atacul terorist din 2001 de la New York s-a produs într-o epocă în care internetul nu era așa de dezvoltat. Atacuri teroriste au avut loc și în anii ’90, dar și în anii ’80. Poate mai puţine, da, dar la fel de tragice. Și nu exista internetul.

Adevărul e că răul se poate organiza prin orice mediu. Fie el offline, fie online. E iluzoriu să credem că, dacă înăsprim legislaţia internetului, acest lucru va duce la o scădere a numărului atacurilor teroriste. Problema nu e că au găsit un mediu pentru a se dezvolta, ci fundalul social și politic. Dacă ne uităm cu atenţie la autorii atacurilor teroriste, de multe ori vedem copii sau tineri crescuţi în ţările de adopţie, fie că au fost Marea Britanie, Germania sau Franţa. Sunt oameni dezamăgiţi de evoluţia socială, ignoraţi la marginea orașelor, fără posibilităţi, fără viitor. Dezamăgiţi poate de rasismul celor din jur. Oameni care nu au ajuns niciodată să poată fi integraţi. Putem să-i acuzăm că nu vor să o facă, dar nu am vedea imaginea completă. Am vedea colţul care ne convine nouă. Peste această dezamăgire a fost adăugată o ideologie a terorii și fricii, a drumului înapoi, nu înainte.

Dar ce nu vedem aici? Nu vedem internetul. Pentru că el a fost doar un mediu, iar primii care vor fi afectaţi de orice măsură coercitivă împotriva sa vor fi cei ca noi, oamenii obișnuiţi, care-și vor vedea drepturile încălcate. Pentru că orice fărădelege se poate petrece în orice mediu. Fie el offline, fie online. De la porumbeii călători la internetul de mare viteză, mesajele, bune sau rele, au fost transmise ușor de către cei care voiau să facă ilegalităţi. Astăzi putem vorbi „pe ascuns“ prin diferite moduri. Putem transfera bani prin bitcoin, fără să putem fi urmăriţi. Putem folosi interentul ascuns acolo unde ideea de IP nu mai există. Putem să nu ne mai semnăm și să nu existăm pe internet, dacă dorim. Iar asta nu poate fi controlat de către un furnizor de servicii. Chiar nu poate. Autorităţile au posibilitatea de a urmări și prinde infractori. De multe ori am văzut știri, după atacuri teroriste, cum că cei care au dus la un tragic final groaza erau urmăriţi de autorităţi, erau pe liste. Atunci, de ce s-au întâmplat tragedii? Nu din cauza internetului. Orice moment de frică va duce la încercarea autorităţilor de a înăspri legile. E un drum periculos, iar rezultatul poate fi mai tragic decât orice atac terorist.