Balena albastră e în casă, nu pe internet
Fenomenul Balena Albastră se numește așa, deși nu știm dacă e fenomen. S-ar putea să fie doar un fenomen de presă, pentru că nu sunt dovezi care să demonstreze că ar fi unul real. Părinţii sunt înfioraţi, adolescenţii sunt nepăsători, iar presa e îngrozitoare. Pe scurt, voi trece prin ce ne învaţă Balena Albastră.
Sub acest nume e un joc care ar fi plecat de pe reţeaua socială Vkontakte, folosită în mod special în spaţiul ex-sovietic. E un joc, să-l numim așa, împărţit în 57 de pași. Cei care doresc să-l joace se înscriu pe diverse grupuri (ca și cum ar fi grupuri de Facebook), primesc acordul, iar un administrator le spune pașii, deși le-ar putea urmări și ei. Jocul ar începe prin invitaţia de a te tăia pe mâini, dar nu „suicidal”. Continuă prin alte acte de autoflagerare, ascultare de muzică depresivă, trezire în miez de noapte și altele. Punctul 57 ar fi sinuciderea. În Rusia, presa a scris că jocul ar fi provocat peste 130 de cazuri de suicid, deși această afirmaţie nu a putut fi demonstrată. În România, presa a preluat fenomenul, pentru că era gust de sânge, și nu a știut cum să-l trateze. Voi pune pe puncte ce vreau să dezbat.
Filipp Budeikin, reţinut de poliţia din St. Petersburg în legătură cu așa-zisele „grupuri ale morţii“ de pe Vkontakte.
1. Balena Albastră este un joc macabru care există. Poate sau nu fi legat de sinucideri? Se poate, dar nu trebuie tratat ca o cauză, ci doar ca o formă a unui fenomen.
2. Adolescenţii care aleg să intre în joc nu sunt proști. Pot fi cel mult depresivi sau ușor de convins, dar la vârsta de 12-13 ani cu toţii eram mai mult sau mai puţin proști. Dacă se adăuga și depresia în joc, atunci aveam șanse să cădem victime ale unor lucruri mai întunecate.
3. Separaţia dintre părinţi și copii din punct de vedere tehnologic e mai mare decât oricând. Părinţii nu vor să înţeleagă tehnologia, nu are cine să-i înveţe, iar copiii au un spaţiu sigur de intimitate faţă de invazia părinţilor. Diferenţe între generaţii au existat mereu, dar acum internetul le permite copiilor să se ascundă mai bine.
4. Nu e vorba despre „tinerii din ziua de azi“. Tinerii de azi nu sunt mai răi ca cei de altă dată. Sunt diferiţi, dar nu sunt mai răi. Depresia, de exemplu, a existat mereu. Lumea de astăzi pune mai multă presiune pe tineri – să aibă rezultate la școală, să-și facă prieteni, să fie acceptaţi social, să intre la o facultate bună. Lucrurile acestea pun presiune. Depresia se manifestă în numeroase moduri, iar dacă-i dai un cadru organizat, atunci poţi avea și sinucideri. Mai ţineţi minte fenomenul emo? Nu era o cauză, dar era un cadru organizat.
5. Grupurile sociale te fac să te simţi mai integrat. De asta, uneori, ele pot influenţa chiar și sinuciderea. Pentru că, atunci când ești în depresie, te simţi singur și ai nevoie de alţii. Uneori, pentru lucruri pozitive, alteori, ca să simţi că suferinţa ta nu este singulară.
6. Presa a raportat incidentele cu un habarnism total. Reporterii nu au priceput nimic, aveau de făcut un subiect. De la centru se vorbea de Balena Albastră, așa că majoritatea au căutat cazuri. Elevii le-au povestit ce au vrut ei, iar adulţii din presă nu au judecat nicio secundă dimensiunea pe care o dau unui fenomen banal. Vă mai aduceţi aminte de Arsenie Boca? Știaţi mulţi dintre voi de el înainte de nebunia din presă?
E vina reţelelor sociale? A internetului? Nu, de fiecare dată când cineva dă vina pe tehnologie, se comportă ca și cum nu au mai existat sinucideri în rândul tinerilor. În Rusia, anul trecut au fost aproximativ 400 de cazuri în rândul adolescenţilor. Motivele sunt mult mai complexe de atât. Nu trăim o involuţie morală. Ci o lipsă de comunicare între adulţi și tineri, lipsă de înţelegere. Fiecare părinte care acuză internetul pentru problemele copiilor se îndepărtează foarte mult de adolescent. Fiecare părinte care crede că rezolvă ceva, interzicând accesul la internet, se înșală. Soluţiile sunt mult mai complexe.
Personal, în internet mi-am găsit salvarea la vârsta aceasta, 12-13 ani. În mijlocul scandalurilor dintre părinţi, internetul era singurul loc unde puteam comunica, unde mi-am găsit oameni care să mă asculte și să mă accepte. E doar un mediu, nu e o cauză. Poate ar fi cazul ca un părinte care nu înţelege acest lucru să ia cursuri de internet, să studieze, să asculte. Poate problema e în casă, nu pe internet. Și poate ar trebui ca părinţii, dar și copiii, să fie mai deschiși la ideea de terapie. Pentru că ar rezolva mai multe decât închizând internetul. Balena Albastră e în casa fiecărui adolescent cu probleme, nu pe internet.
Comentarii