Alter ego-ul virtual

Pe internet nimeni nu ştie că eşti altcineva...Miquela Sousa are 19 ani, este model, cântă şi locuieşte în Los Angeles. Pe Instagram apar fotografii cu ea purtând Chanel, Prada, Supreme sau Vans. Asta când nu distribuie "meme-uri" şi citate inspiraţionale. Peste 500.000 de oameni îi urmăresc postările.

Hatsune Miku este o cântăreaţă care a lansat peste 100.000 de piese în mai multe limbi, are 2,5 milioane de fani pe Facebook și a deschis și un spectacol pentru celebra Lady Gaga. În 2013, Marc Jacobs a creat și outfit-uri pentru ea. Cele două fete par să nu aibă nimic în comun decât faptul că sunt celebre. Însă mai este un lucru: nu sunt reale. Ambele sunt personaje virtuale generate pe calculator. Dacă în spatele lui Miku se știe că stă un japonez, nu se cunoaște cine o controlează pe Sousa. Contează asta? 

Într-un fel cred că da, pentru că este important că acel personaj nu este un om în carne și oase și că se exercită o oarecare înșelătorie, că proiectează o imagine falsă, mai ales că în cazul modelului nu se știe cine e în spate: bărbat, femeie, companie, un robot? Dacă în spatele ei se află o companie care ne manipulează percepţiile și afinităţile printr un personaj fictiv? Ar trebui să ne deranjeze asta mai mult dacă aceeași companie ar acţiona în același fel prin intermediul unui om în carne și oase? 

Vorba aia, "pe internet poţi să fii cine vrei" - și cam așa este. Proiectăm imaginea pe care o dorim, nu pe cea reală. Publicăm doar selfie-urile în care arătăm bine, nu și pe cele care nu ne flatează. Distribuim doar conţinut pe care-l considerăm demn de noi, nu și toate prostioarele pe care le accesăm pe internet. Într-un fel, însăși esenţa noastră virtuală este un construct artificial. Așadar, de ce ne-ar deranja un personaj virtual creat să fie într-un anumit fel? (Pe contul lui Miquele Sousa am văzut comentarii "ești FAKE, huo!".) Poate că ne irită faptul că putem fi manipulaţi printr-o copie, un identic artificial. Iar atunci când interesele noastre coincid cu cele ale acestui identic artificial, care este copia și care este originalul?

Dacă suntem de acord că avatarul nostru virtual reprezintă un construct artificial, în care doar 10-20% din noi se regăsesc cu adevărat, atunci situaţiile celor două reprezintă o exacerbare a acestei tendinţe către fals, tendinţă prin care câteva companii doresc să își atragă mai mulţi clienţi. 

Pe de altă parte, o persoană virtuală nu trebuie să fie legată de un corp fizic: există personalităţi virtuale ce reprezintă un întreg colectiv sau persoane dispărute, evenimente istorice sau personaje ce aparţin creaţiilor culturale. Ce este autentic pe internet este deja greu de aflat și, odată cu avansul acestor avatare, va fi și mai greu de descifrat ce este real și ce nu.

De Florin Caşotă