Te fac, iubire, de-o vară?

Iunie, te prezinţi ca un început îmbietor, cu parfum proaspăt de tei ud. E momentul în care toţi și toate îţi zâmbesc înapoi. Când iluziile sunt ca la ele acasă la tine în suflet. Când ziua pare că nu se mai termină și când lumea toată îţi aparţine. După ce ţi-ai scos hainele colorate de la naftalină, după ce ai trecut pe serumuri și machiaje cu texturi fluide, după ce te-ai chinuit de câteva ori să renunţi la burgeri și să treci pe salate; după ce ai eșuat, dar ţi-ai spus „las', că nu m-a făcut mama model“, ce zici? Treci și pe(-o) iubire de-o vară? 

Ce-i drept, mereu am fost fata în căutarea iubirii eterne, dar am avut parte și de emoţiile uneia trecătoare. Se făcea că era tot iunie. Pasiune. Foc. Văpaie. Furtună. Fum și scrum. O iubire care a ars mai repede decât o ţigară. Acum, că fac retrospectiva situaţiei, nu prea-mi vine să o mai numesc „iubire“. Dar îmi făcea stomacul niște tumbe de mă mir cum de nu am ajuns la spital să-mi fac o endoscopie, așa, de control. Palme transpirate, apetit zero, focus? „Cine? Eu?! Lasă-mă să mă întorc la visurile mele.“ Ce să mai?! 

Prezentam o frumoasă simptomatologie de nivel clinic, cu un zâmbet tâmp lipit de faţă. Așa e când îţi vorbește sufletul prin corp.

Iulie a venit hotărât. Ţi-a bătut tare cu razele-n geam și ţi-a dat sângele-n clocot. Haosul cu care a venit iunie e acum intensificat și te trezești că apelezi la tot felul de variante ajutătoare, ca la „vrei să fii miliardar?“. Suni un prieten, mergi pe 50%-50% – te-o iubi, nu te-o iubi –, întrebi publicul... Și, culmea-culmilor, răspunsurile nu sunt pe placul tău. Nu vrei să auzi că romanţa ta, ca din basme ruptă, n-o să se lase cu happy end. 

Că amorul se va consuma încă din fașă. Că zâmbetul cu care te trezești pe faţă e cel mult un after-glow și nu o garanţie de viitor. Dar suntem în plină vară și realitatea continuă să fie grav distorsionată de bronz, de mirosul de piele încinsă, de apa sărată, de muzica dată tare-n căști, de gheaţa din frappe-ul de dimineaţă... Închizi ochii în timp ce un rânjet involuntar își face loc, complice, în colţul gurii. Ești complet inconștient/ă de ceea ce va urma.

August vine cu stări de reverie și de lentoare. Cauţi substanţa agitatoare în văpaia care te-a cuprins la început de vară, dar bagi de seamă că nu te mai agită așa de tare. Fierbinţeala ei acum de abia te încălzește. Trebuie luate măsuri. Încerci să pui paie pe foc, cu o fugă la mare. Îi dai cu benzină, prin discuţii edificatoare, doar ca să simţi cum se apropie. Sfârșitul. Te-ai luptat cu toate armele verii, dar ai obosit și tu. Că anotimpul iubirilor de-o vară aproape a trecut și că mersul firesc al lucrurilor trebuie înţeles și respectat. 

Parcă îţi vine să te arunci în braţele sorţii, cu un oftat lung și eliberator. Și vă vedeţi pentru ultima dată. Amândoi știţi că e ultima, dar nu îndrăzniţi să o spuneţi cu voce tare. Vă zâmbiţi cald, cu un ultim suflu cald de august, și spuneţi „Păstrăm legătura“. Dar nu o veţi face. Un ultim sărut pe buze, scurt și rece. Închizi ușa și rămâi câteva secunde acolo. Vara ţi se derulează în faţa ochilor. 

Încotro acum? Gânduri care mai de care ţi se perindă prin minte, dar ușor-ușor te învăluie o senzaţie de liniște. Îmbrăţișezi finalul. Ești gata pentru schimbare, de la temperaturile din termometre până la așezământul tău, cu tine. Apoi cu cineva nou. Cineva care îţi va fi alături, indiferent de vreme sau de vremuri.

Ne despărţim pe meditarea unei persoane cu bagaje de prin multe veri adunate.

„Eram frumoasă. Incredibil de frumoasă. Credeam că mai am timp. Să fac copii, să mă așez la casa mea, să îmi întâlnesc sufletul-pereche. Am divorţat de mai multe ori, pentru că voiam să fiu liberă. Nu am acceptat niciun compromis, pentru că voiam să fiu liberă. Acum nu mai sunt nici tânără, nici frumoasă. Iar libertatea pe care o simt, după care am tânjit toată viaţa, este cea mai grea temniţă.“ Iar am uitat apa clocotind în ibric până la evaporare. Trebuie să pun din nou de ceai. Mentă cu mușeţel în seara asta. Afară tocmai a început o ploaie de vară, cu stropi mari și cu miros de tei ud.

de Raluca Bălănică