Totul despre albirea dinților

În societatea noastră modernă, zâmbetul este din ce în ce mai important, de aceea cerinţele pacienţilor se referă nu doar la reabilitarea funcţiei masticatorii sau a exprimării verbale, cât mai ales la aspectul estetic.

Medicina dentară modernă dorește să creeze zâmbete nu doar sănătoase, ci și frumoase, cu dinţi albi și strălucitori. În acest context, ajungem să vorbim despre albirea dentară și tot ceea ce presupune acest tip de tratament. Etapa cea mai importantă a tratamentului de albire dentară constă în examenul minuţios al pacientului, înainte de iniţierea procedurii de albire. Examinarea este necesară pentru a stabili un diagnostic corect al etiologiei coloraţiei dentare.

Examenul clinic trebuie să identifice și suprafeţele radiculare expuse, deoarece acestea nu răspund la terapia de albire în aceeași manieră în care o face coroana anatomică, întrucât rădăcina nu își modifică aspectul în același ritm cu coroana. 

Restaurările fizionomice existente, din orice material, compozit, ceramică, nu își modifică aspectul în cadrul procesului de albire. 

Pacienţii trebuie să știe că în urma albirii dentare ar putea fi necesare tratamente suplimentare de înlocuire a restauraţiilor prezente, în cazul în care culoarea acestora nu se mai potrivește cu noua culoare a dinţilor. Tot în cadrul examenului clinic este necesară și analiza estetică a surâsului pacientului, care să urmărească vizibilitatea dinţilor și a gingiei în surâs. Un zâmbet care dezvelește gingia, asociată cu un aspect scurt al dinţilor, așa numitul gummy smile, nu își va îmbunătăţi aspectul după albire, deoarece culoarea mai albă a dinţilor accentuează gingia dezgolită în timpul surâsului.

Un alt factor etiologic al coloraţiei este reprezentat de tratamentul cu tetraciclină. S-a crezut că aceasta determină coloraţii ale dinţilor doar dacă este administrată în perioada de formare a acestora, dar studiile recente demonstrează că minociclina, utilizată uzual în tratamentul contra acneei, determină coloraţia dinţilor maturi, complet formaţi. În cazul acestor pacienţi, tratamentul iniţial de albire poate dura mai mult și este posibilă reluarea terapiei de albire după câţiva ani.

Înainte de începerea oricărui tratament de albire, se recomandă o ședinţă de profilaxie în cabinetul stomatologic, care să includă atât detartraj și periaj, cât și airflow. Terapia de albire nu trebuie începută în aceeași zi cu cea profilactică, întrucât dinţii și gingiile sunt mai sensibili, iar acestea din urmă pot sângera.

În cazul în care pacientul prezintă la momentul de faţă sau a prezentat în antecedente sensibilitate dentară, ar trebui instruit să înceapă să se perieze cu o pastă de dinţi desensibilizantă, cu două săptămâni înainte de începerea tratamentului de albire. În cazul acestor pacienţi, în cadrul tehnicii de albire acasă, soluţia de albire trebuie să aibă concentraţia cea mai mică, iar pacientul trebuie să aplice periodic în gutieră geluri desensibilizante și să respecte procedurile de tratament corespunzătoare, pentru a reduce la minimum sensibilitatea dentară.

Dinţii care au suferit un tratament endodontic prezintă o multitudine de variante de albire. Aceștia se pot albi din interior, din exterior sau prin ambele metode. În aceste cazuri, se indică utilizarea gutierelor speciale unidentare, pentru a determina dacă în cazul dintelui respectiv culoarea se va modifica suficient pentru a justifica albirea celorlalţi dinţi.

În urma efectuării unui examen clinic minuţios, inclusiv radiologic, medicul dentist poate stabili un diagnostic corect al coloraţiei dentare, fiind astfel în măsură să recomande tratamentul cel mai potrivit.

de Dr. Teodora Mihali, asistent universitar

Fotografii Getty Images