Fecalele pisicilor, vinovate pentru schizofrenie

În cadrul unui studiu efectuat pe pacienţi cu schizofrenie are datează din 1995 s-au pus mai multe întrebări legate de trecutul subiecţilor: dacă au fost sau nu alăptaţi în copilăria timpurie, dacă au existat cazuri de schizofrenie în familie înainte de adolescenţă, dacă în copilărie au deţinut animale de companie. Din 165 de subiecţi cu schizofrenie 85 şi-au amintit că înainte de vârsta de 10 ani au avut prin preajmă o pisică în casa sau apartamentul în care locuiau. Cu alte cuvinte, 50,9% din cei intervievaţi au crescut cu o pisică alături de ei. 

Studiul a fost reluat ulterior în 1997 printr-un interviu telefonic de 20 de minute şi din 262 de bolnavi de schizofrenie 136 (51,9%) au declarat că au deţinut o pisică până la vârsta de 13 ani. Două studii realizate la doi ani distanţă care redau aceleaşi rezultate: cu puţin peste jumătate din bolnavii de schizofenie au avut contact prelungit cu pisici în copilărie.

Se pare că fecalele pisicilor conțin un parazit numit Toxoplasma gondii care afectează creierele şoarecilor în aşa fel încât aceştia sunt ulterior atraşi de pisici care îi consumă. Creierul oamenilor este şi el afectat de acest parazit care creşte nivelul de dopamină din creier, nivel cunoscut ca fiind deja crescut în cazul schizofrenicilor. Toxoplasma gondii este suspectată ca fiind cauza directă a schizofreniei în anumite cazuri, aşa că un al treilea studiu din 2015 a încercat şi el să stabilească o legătură între deţinerea unei pisici şi dezvoltarea ulterioară a bolilor mintale.

Toxinele pot rămâne active cinci ani

Ca şi în cazul celui de-al doilea studiu, printre întrebări legate de condiţiile naşterii, vaccinarea timpurie ori greutatea la naştere s-a aflat şi o întrebare legată de deţinerea unei pisici în casă de la naşterea copilului şi până la vârsta de 13 ani. Rezultatele au fost aproape identice cu cele ale primelor două studii: din 2125 de familii cu cazuri de schizofrenie un număr de 1075 au declarat că au ţinut pisici în casă în perioada dintre naştere şi vârsta de 13 ani a suferindului. Cu alte cuvinte, un procent de 50,6% dintre bolnavii de schizofrenie implicaţi în completarea chestionarelor au avut contact prelungit cu pisici până la vârsta de 13 ani.

Parazitul din fecalele pisicilor este aparent în strânsă legătură cu dezvoltarea schizofreniei în cazul pacienţilor intervievaţi. Agenţii din T. gondii pot rămâne activi vreme de mai mult de cinci ani, timp în care riscul infecţiei cu parazitul rămâne constant. Pisicile caută gropi cu nisip pentru defecare iar locurile de joacă pentru copii dispun de asemenea gropi cu nisip. Cu alte cuvinte este posibil ca şi fără a deţine o pisică în casă, în caz că un copil intră în contact cu fecale de pisică să fie infectat cu toxoplasma gondii; iar asta se poate întâmpla la locul de joacă, grădiniţă sau şcoală.

Adaptare după psihooradea.com