Sucuri verzi

Ce ar fi dietele raw vegan sau detox fără faimosul Green Smoothie? Frunze verzi, de toate felurile, spanac, kale, leurdă, pătrunjel, varză, combinate cu broccoli și deseori cu fructe, pentru a accepta mai ușor gustul, dar nu neapărat, dacă poţi doar frunze... probabil că trebuie să îţi dai și un premiu...

Cei care au testat sucurile verzi, pur verzi, mă înţeleg mai bine. Trebuie să ai o voinţă extraordinară pentru a face asta zilnic. Și de ce nu ai face-o? Doar ai citit că sucurile verzi cresc imunitatea, normalizează glicemia, nivelul colesterolului, asigură un pH optim și listacontinuă. Și e OK, dar până la un punct.

Pentru că a consuma într-un ritm susţinut cantităţi mari de sucuri verzi, din frunze și legume, așa cum e de exemplu varianta numită „cleanse”, pare să reprezinte o potenţială cauză a apariţiei nefropatiei generate de oxalaţi și a insuficienţei renale acute.

Despre ce e vorba?
Despre simplul fapt că frunzele verzi conţin, de la mama natură, o cantitate considerabilă de acid oxalic, ceea ce scoate la iveală și cealaltă „faţă” a sucului sau smoothie-ului, „faţa” complet nesănătoasă, dar ignorată de adepţii acestei metode.

Ce este cu acest acid oxalic?
Ei bine, acest acid se combină cu ușurinţă în organism cu ionii de calciu, formând oxalatul de calciu, „vedeta” pietrelor ce sunt găsite în rinichi. Oxalatul este o substanţă insolubilă, care formează cristale cu efect iritant mecanic, acolo unde găsesc se depun. La alegere, după posibilităţile aparţinătorului, irită mucoasa digestivă sau se fixează la nivelul rinichilor. 

Oxalaţii, în general, pot să apară și prin combinarea acidului oxalic cu alte minerale, precum magneziu, fier, sodiu sau potasiu, dar frecvent, în organism, acţiunea toxică este de obicei dată de oxalatul de calciu. Este, cum spuneam, cea mai comună piatră pe care o găsim în rinichi, dar la fel de bine poate forma cristale în mușchii scheletici, unde acidul oxalic găsește disponibilitate de calciu și provoacă fibromialgii, dar și în tiroidă sau ţesutul osos, în ultima variantă putând conduce spre temuta osteoporoză.

Astfel de procese de acumulare de oxalaţi, cu manifestările mai sus amintite, sunt „ajutate” de exemplu de lipsa unor enzime specifice sau de un nivel prea mare de vitamina C sau când se exagerează cu aportul de fructoză... da, fructoza din fructe, o să scriu și despre ea cât de curând.

O barieră în calea absorbţiei oxalaţilor este propriul nostru intestin, în varianta în care e sănătos, dragul de el. Din păcate, funcţionarea corectă a proceselor de absorbţie intestinală este negativ influenţată de:

▶ Inflamaţia mucoasei
▶ Consumul mare de antibiotice... la orice strănut, hop și noi cu antibioticul sau antibiotice luate „după ureche”, fără a se face eventual o antibiogramă... sau antibiotice de ultimă generaţie, pentru că „rezolvă” un spectru larg de microorganisme... probabil și propriile bacterii bune din intestinul tău.
▶ Consum frecvent de antiinflamatoare, ce dereglează propria floră bacteriană.
▶ Colită, mai ales cea ulcerativă.
▶ Boală celiacă etc.

Interesant este faptul că Lactobacillus acidophilus, bacterie proprie florei noastre intestinale, poate fi distrusă de prezenţa unor cantităţi mari de oxalaţi. Acest lucru explică de ce unele persoane, în ciuda consumului de probiotice, varianta de sinteză sau alimentară, nu reușesc să normalizeze cantitativ valorile bacteriei la nivel intestinal.

Avem bacterii care pot „digera” oxalaţii, transformându-i în compuși mai puţin iritanţi pentru corp, însă o cantitate mare de oxalaţi se poate transforma la un moment dat într-o „armată invadatoare”, ce depășește capacitatea de apărare a organismului.

Am întâlnit mămici care dădeau zilnic copiilor sucuri verzi sau ele însele aveau o dietă bazată preponderent pe legume considerate sănătoase, exagerând astfel aportul de acid oxalic. Pentru amănunte legate de obsesia alimentaţiei sănătoase, citește și

http://www. stop-dieta.ro.

Rezultatele analizei de urină la acești copii sunt mereu o surpriză pentru părinţi, pentru că oxalaţii apar prezenţi în cantităţi îngrijorător de mari. Evident, dacă aceste valori rămân constant crescute, se impune modificarea alimentaţiei până nu se instalează o disfuncţie renală. Mămicile care alăptează și decid să bea la greu smoothie-uri verzi, din motive necunoscute știinţific, dar foarte apreciate și expuse pe larg de profesorul internet, își expun bebelușii la formarea de oxalaţi. Acest lucru se întâmplă deoarece principala bacterie responsabilă de digerarea oxalaţilor, Oxalobacter formigenes, se pare că nu se găsește în laptele de mamă, ceea ce face ca cei mici să nu se poată descurca cu oxalaţii.

Și dacă oxalaţii nu erau suficienţi, o sa vă spun câteva vorbe și despre nitraţi. Nu cei din mezeluri, ci cei din legume, precum spanacul, salata verde, ţelină, ridichi, mărar, în care găsim cantităţi importante de nitraţi preluaţi din sol, cantităţi ceva mai mari comparativ cu cele din varză, ceapă, morcovi și cartofi. Nitraţii din sol, care nu sunt folosiţi de plante pentru sinteza de aminoacizi, respectiv proteine necesare creșterii, se acumulează în produsele vegetale. Determinări multiple, efectuate prin metoda Cadmium-Griess, într-un studiu amplu din 2010, au arătat că nivelul de nitrat din frunzele vegetalelor este mult mai mare decât în fructele plantelor.

Azotatul (nitratul) ingerat se transformă parţial în azotit (nitrit) în cavitatea bucală, restul ajungând în stomac, unde, în funcţie de starea de sănătate a individului, rămâne ca atare sau se transformă parţial în azotit, ca în cazul persoanelor cu secreţie gastrică insuficientă. Azotatul ajuns în intestinul subţire este absorbit în sânge și apoi excretat prin rinichi în 24-48 de ore. Vezica urinară este un alt loc în care azotatul se poate transforma în azotit. Organismul uman poate produce nitratul și endogen, în sânge, colon, cecum sau ficat. Nitraţii ca atare nu sunt toxici la cantităţile care circulă în organism.

Acţiunea toxică a nitriţilor poate să se manifeste la consumul excesiv alimentar de legume din cele mai sus enumerate, la concentraţii ce depășesc 0,2 mg/corp prin:

▶ Producerea methemoglobinemiei, fierul bivalent transformându-se în fier trivalent, ceea ce scade capacitatea de fixare a oxigenului, culoarea mucoaselor devine brun-cenușie, iar respiraţia (oxigenarea) tisulară scade.
▶ Inhibarea activității tiroidiene prin faptul că nitratul intră în absorbţie competitivă cu iodul, ceea ce poate afecta în timp funcţia tiroidei. Un studiu prospectiv din 2010, realizat pe o cohortă de 490.194 de bărbaţi și femei cu vârste cuprinse între 50-71 de ani, a relevat legătura dintre ingestia de nitraţi/nitriţi și riscul apariţiei a două tipuri de cancer tiroidian, papilar și folicular.

Evident că NU trebuie să ne lipsească din meniu legumele și fructele în stare proaspătă, dar să fie totuși consumate în cantităţi rezonabile, nu să facem din asta o fixaţie culinară. Dieta, alături de practicarea exerciţiilor fizice, este evident o modalitate de a evita sau limita îmbolnăvirile. Obiceiuri sănătoase alimentare, diminuarea aportului de produse rafinate de patiserie, abuzul de carne roșie, alimente ce conţin grăsimi trans și băuturi cu adaos de zahăr au fost asociate cu scăderea riscului unei multitudini de boli cronice.

De Camelia Ștefănescu

Foto: Getty Images