Obsesia pentru alimentaţia sănătoasă

Dorinţa omului modern de a mânca sănătos, justificată de altfel până la un punct de abundenţa bolilor cu prognostic nefast, s-a înrădăcinat atât de profund undeva în adâncul creierului, încât unii oameni sfidează nevoile alimentare firești ale organismului, îndreptându-se, cu zâmbetul pe buze, spre ceea ce se numește ortorexie nervoasă.

Toţi oamenii vor să aibă sănătate, dar adesea fac totul împotriva ei, spune un proverb latin. Fără doar și poate, nu este nimic în neregulă cu nevoia de a mânca sănătos, atâta timp cât acest entuziasm nu se transformă într-o obsesie. Problema ortorexiei nervoase a fost abordată pentru prima dată în 1997, de către medicul Steven Bratman, de origine californiană, care a introdus terminologia și a menţionat această afecţiune pentru a caracteriza persoanele care își stabilesc, din dorinţa de a mânca sănătos, diete și regimuri severe, acestea ajungând adesea să le domine gândurile și să se transforme într-o obsesie primară. El a observat, de asemenea, că această problemă nu era doar una de natură psihică, ci începea să devină treptat și o problemă socială.

Termenul de ortorexie provine din alăturarea cuvintelor grecești „orthos“ - exact și „orexis“ - apetit. Grija în exces faţă de consumul de alimente sănătoase se poate transforma la un moment dat într-o obsesie și atunci avem de a face cu o afecţiune, o tulburare de comportament alimentar, relativ recent definită, dar care se pare că devine tot mai extinsă, mai ales în ţările dezvoltate, unde lumea este mult mai preocupată de sănătate, implicit de ceea ce mănâncă.

Persoanele ortorexice ajung să excludă din dietă alimente care nu se încadrează în anumite standarde, ceea ce duce către restricţii alimentare ce pot culmina cu malnutriţie severă. Cei în cauză încep să aloce o perioadă însemnată de timp pentru procurarea și prepararea meselor sănătoase, ajungând chiar să își facă rezerve de alimente pe care le iau cu sine oriunde merg. Toate aceste aspecte duc la izolarea de cei din jur, la pierderea relaţiilor sociale și nemulţumiri afective care, la rândul lor, favorizează preocuparea obsesivă pentru mâncarea sănătoasă. 

Temerile și grijile legate de sănătate, mâncare și calitatea produselor alimentare sunt semnificative și, în cele din urmă, dieta devine cea mai importantă parte a vieţii acestor persoane.

„Somnul raţiunii naște monștri“, spunea Francesco Goya. Probabil că este adevărat. Parafrazându-l pe Goya, și somnul încrederii în informaţii luate de pe internet poate naște monștri. Teama de cancer sau de alte patologii cu potenţial letal crescut poate modifica radical comportamentul uman.

Pentru a delimita ortorexia nervoasă, în anul 2000, au fost elaborate următoarele criterii de identificare:

1. Alocarea exagerată de timp, zilnic, pentru prepararea mesei sau găsirea alimentelor perfecte.
2. Afișarea unor sentimente de superioritate în ceea ce privește alimentaţia în faţa celor cu alte obiceiuri alimentare.
3. Urmărirea unui anumit regim alimentar, considerat sănătos și pur de către subiect.
4. Asocierea respectului de sine cu reușita urmăririi regimului alimentar impus de ei înșiși ca fiind cel corect (simţind vinovăţie dacă regimul nu se respectă și satisfacţie maximă când se reușește).
5. Actul alimentaţiei devine focalizarea centrală a existenţei, în detrimentul altor valori personale, a relaţiilor interumane dezvoltate până atunci sau a activităţilor de care anterior persoana se bucura.
6. Alocarea unor mari sume de bani pentru alimente bio, organice, venite din ţări exotice etc.

Așadar, ne putem întreba, este ortorexia nervoasă o nouă tulburare de comportament alimentar sau este doar o dietă dusă la extrem? După ce a trăit propria experienţă a obsesiei pentru alimentele sănătoase, „pure“, descrisă de medicul Steven Bratman ca fiind perioada în care cea mai mare parte a gândurilor dintr-o zi era dedicată mâncării, acesta a încercat să propună o procedură de diagnosticare a afecţiunii și în același timp să verifice prevalenţa în rândul populaţiei. El a mărturisit că i-a fost teribil de dificil să se elibereze de obsesie.

Drept urmare, a încercat să traseze niște paralele între diversele diete moderne ce promiteau o sănătate la cote înalte, prin restricţionarea accesului la grupe întregi alimentare, fără vreun motiv medical întemeiat sau o explicaţie validată știinţific.

Adepţii alimentaţiei raw vegane, de exemplu, consumă alimentele în forma lor brută pentru a-și curăţa corpul și a-și crește capacitatea de reacţie a sistemului imunitar. Nu sunt permise în dietă alimente ce conţin gluten, produse lactate, chiar dacă este vorba de lapte neprocesat. Zahărul este și el, bineînţeles, exclus.

Există o linie foarte fină care separă alimentaţia sănătoasă, normală, de ortorexie, cea din urmă fiind reprezentată de faptul că „mâncatul sănătos“ determină tulburări semnificative, cu consecinţe negative asupra calităţii vieţii persoanei respective. Dorinţa de a consuma doar „super-alimente“ restricţionează relaţiile cu prietenii, persoana nu mai socializează, se izolează, mănâncă doar acasă, iar viaţa de familie devine și ea serios afectată. 

În cazuri extreme, ortorexicii preferă să se înfometeze decât să consume alimente „impure“, periculoase pentru sănătatea lor. Unii dintre ei sunt chiar mândri și se consideră „superiori“ că aleg să consume doar alimente organice, relativ neprocesate, fără conservanţi, antibiotice sau organisme modificate genetic.

V-aţi regăsit cumva? Dacă îndepliniţi mai mult de jumătate din criterii, posibil că sunteţi pe direcţia ortorexiei. Nu trebuie uitat că astfel de tulburări apar frecvent și din preocuparea excesivă pentru scăderea în greutate și teama de nu fi supraponderal sau obez. Atenţie însă că această „goană“ permanentă după alimentaţie sănătoasă se poate transforma, în timp, în ceva nesănătos. Trăsăturile obsesiv-compulsive ca, de exemplu, cântărirea mâncării, verificarea și calcularea nutrienţilor conţinuţi, planificarea minuţioasă a meselor, arată, conform studiilor, că este foarte posibil ca persoanele cu ortorexie să aibă similitudini de comportament cu persoanele anorexie. Așa cum era de așteptat, unii susţin că ortorexia nervoasă este doar o tulburare de alimentaţie, alţii că este o manifestare a tulburărilor obsesiv-compulsive.

Profesioniștii din domeniul sănătăţii sau alte domenii conexe ce vizează sănătatea au evidenţiat un risc crescut pentru ortorexie, de 35-57,8%, de asemenea, în comunitatea artiștilor, unde este posibil ca, la un procent dintre aceștia, ortorexia să fie instalată ca un nou trend, o modă. Deocamdată, putem sta liniștiţi, deși la cabinet m-am confruntat cu câteva persoane, pentru că prin comparaţie cu categoriile amintite, la restul populaţiei, ortorexia are o prevalenţă de doar 6,9% .

Obiceiuri sănătoase alimentare, precum consumul de cereale integrale, vegetale, legume și fructe, diminuarea aportului de produse rafinate de patiserie, carne roșie, alimente ce conţin grăsimi trans și băuturi cu adaos de zahăr, au fost asociate cu scăderea riscului unei multitudini de boli cronice. Inclusiv OMS recomandă evitarea excesului de zahăr, a grăsimilor saturate și creșterea consumului de fructe și legume, sfaturi de urmat în condiţii normale de viaţă, însă ortorexicii distorsionează cumva aceste informaţii, transformându-le în obsesii, iar veganii duc la extrem aceste recomandări, știut fiind faptul că, în termeni de micronutrienţi, dieta vegană este susceptibilă în a fi săracă din acest punct de vedere. Din păcate vegetalele consumate în exces vin la pachet și cu alte probleme legate de toxicitatea acumulării în organism de pesticide, în special în rădăcini și frunze, dar aceasta urmează a fi tema unui nou articol.

de Dr. Camelia Ștefănescu