Laptele vegetal: mai sănătos?

Legal vorbind, „lapte vegetal” nu există decât dacă îl faci acasă și îi spui cum vrei tu. „Laptele vegetal” din comerţ, numit așa în mod impropriu, este, de fapt, o „băutură din”... ceva. Poate fi din nucă de cocos, migdale, seminţe de cânepă, orez, soia sau o altă sursă vegetală. De multe ori, cu o listă de aditivi lungă cât o zi de post.

De ce ar fi aceste băuturi mai sănătoase decât laptele?

Vei auzi că „laptele nu e făcut pentru oameni” sau că e „plin de hormoni”. Ambele afirmaţii sunt false. Iaurtul, brânza, urda rămân alimente sănătoase, pe care le putem mânca în siguranţă. Răspunsul la întrebarea „este laptele de vacă făcut pentru oameni?” cere întâi o altă întrebare: „ce alimente sunt făcute pentru oameni?” Practic, niciunele. Noi folosim ca alimente diverse părţi de animale sau plante, după cum am constatat că ne hrănesc. Dar pentru cei care vor să mănânce doar vegetale (post, alegere pe considerente etice) există această alternativă. Mai beneficiază de ea și cei cu intoleranţă la lactoză (zahărul din lapte), dacă vor și altceva decât iaurt. Și oricine altcineva urmărește să aibă o diversitate mare de nutrienţi în dietă.

Din ce putem face lapte vegetal?

Avem trei categorii de ingrediente: surse principale de grăsimi (nuci, seminţe, alune), surse principale de carbohidraţi (orez, ovăz) și de proteine (soia). Se adaugă apă, îndulcitori naturali (zahăr, stevia, sirop de arţar etc.), arome sau condimente (scorţișoară, turmeric).

Laptele de nuci sau seminţe este obţinut prin amestecarea acestora într-un blender puternic, împreună cu apă (și alte ingrediente) și apoi strecurarea amestecului obţinut. Vom avea o cantitate relativ mare de grăsimi și de proteine. Este de preferat să înmuiem (hidratăm) în prealabil ingredientele principale. Se poate porni și de la un „unt” de migdale sau de caju (de fapt, o pastă fină), amestecat ulterior cu apă. Poate fi folosit oricând, combinat cu cereale (tărâţe de ovăz), seminţe de chia (pentru a face o „budincă”), fructe de pădure congelate (pentru un smoothie). Sau cu orice altceva doriţi. Băutura obţinută are o compoziţie nutriţională relativ apropiată de „laptele animal”. Mineralele, vitaminele, fitonutrienţii, antioxidanţii vor fi cele din materia primă folosită. Seminţele de cânepă și nucile caju sunt foarte bogate în magneziu, migdalele, în calciu, iar nuca de cocos, în trigliceride cu lanţ mediu.

Laptele de nucă de cocos corect făcut (ingrediente: nucă de cocos și apă) poate fi folosit în cafea, pentru a obţine celebra „bulletproof coffee”, care îţi dă energie pentru o perioadă mai lungă de timp și te ajută să ai un randament intelectual și fizic mai bun. Ajută și la slăbire. Se poate „stoarce” și dintr-o nucă mai proaspătă, la un storcător cu melc, prin presare lentă. Cremei rezultate i se poate adăuga apă, după preferinţă.

Laptele de orez sau de ovăz va conţine în mare parte carbohidraţi, fără cantităţi semnificative de proteine sau de grăsimi. Chiar și fibrele vor fi în cantităţi nesemnificative. Asta îl face mai potrivit după antrenament sau pentru persoanele care nu au probleme cu greutatea. Amestecat cu izolatul proteic, rezultă o combinaţie optimă pentru refacere. Cantităţile de vitamine și minerale sunt neglijabile. Adică nu constituie un aport semnificativ în dieta noastră. 

Laptele de soia e foarte popular printre vegetarieni, dar foarte controversat pentru cei care se informează din mai multe surse. Bobul de soia conţine nenumărate toxine și anti-nutrienţi care pot afecta digestia, tiroida, fertilitatea, echilibrul hormonal. Deși încă foarte popular, începe să piardă teren pe măsură ce apar alternative. Fiind un aliment controversat, soia iese chiar și de pe lista celor mai convinși luptători împotriva consumului de carne.

Fiecare tip de lapte va avea conţinutul particular, în funcţie de ce punem în amestec. Cele „din cutie” au și etichete pe care putem citi cu atenţie atât lista de ingrediente, cât și aportul nutriţional (macronutrienţi, calorii). Surprizele apar atunci când vrem să cumpărăm un lapte de migdale și el conţine 3% migdale. De restul banilor... diverși aditivi alimentari. Nu neapărat dăunători, dar nu sunt migdale. O astfel de băutură păstrează foarte bine calităţile nutriţionale ale ingredientelor de pornire și chiar îmbunătăţește asimilarea unor nutrienţi. Plusul de apă ajută hidratarea și ridică nivelul energetic.

Este mai bine să-l cumpărăm sau să-l facem în casă? 

În afară de laptele de soia, toate sunt mai sănătoase atunci când le facem în casă. Pentru soia însă, există o serie de procese tehnologice cu parametri foarte preciși (temperatură, pH etc.), asiguraţi de o instalaţie industrială modernă. Această procesare complexă asigură eliminarea, într-o oarecare măsură, a toxinelor și anti-nutrienţilor din bobul de soia. Varietăţile găsite în magazine trebuie tratate cu mare atenţie, studiată eticheta și cumpărate doar dacă merită.

Blenderul trebuie să fie puternic și să aibă lamele bine ascuţite. Se merge pe blendere cu putere de peste 700-800W, eu am unul de 2.000W, care pulverizează orice. Este de preferat o cană de sticlă. După preparare poate fi consumat imediat (cel mai bine) sau poate fi pus în alte recipiente (sticle) și păstrat câteva zile în frigider. Este mai bine decât un „lapte vegetal” pasteurizat și plin de aditivi, care are o valoare nutriţională inferioară. Deci iată o băutură hrănitoare, hidratantă, versatilă, care poate fi consumată ca atare sau inclusă în diverse reţete. Nu este doar o modă, poate fi o nouă metodă prin care să incluzi alimente sănătoase în programul zilnic.

Fotografii: Getty Images