NICOLAI TAND - Nu uita să-ţi hrăneşti şi sufletul!

Parisul înseamnă fericire, Bucureștiul înseamnă agitație, viteză, business, iar Maramureșul înseamnă modestie, liniște și stare de bine.

Simțul mirosului are multe scopuri pentru noi, oamenii. Ne permite să gustăm alimentele, să simțim arome intense, dar și să ne umple creierul cu amintiri, permițându-ne să retrăim scenarii și situații demult uitate. Îmi amintesc mirosul mâncării bunicii mele când ajungeam acasă de la școală. Parfumul m-a salutat la intrarea în casă și mi-a spus că sunt în locul potrivit, locul de care aparțin. Îmi amintesc, de asemenea, de căldura iubirii mamei mele, de parfumul tatălui când venea acasă de la locul de muncă, un „miros de birou“ distinct, întotdeauna cu o tentă lungă de cafea în respirație. În timp ce sunetele, imaginile și atingerile pot aduce amintiri din copilărie sau tinerețe, oamenii de știință au descoperit că doar simțul mirosului poate aduce înapoi, viu și intens, acele amintiri. Câte amintiri îți revin atunci când miroși ceva? Ce memorie îți aduce iarba proaspăt tunsă? Îți amintești mirosul casei bunicii tale? Dar miresmele din bucătăria în care gătea? Nicolai Tand ne povestește despre miresmele copilăriei și aromele copiilor săi.

De unde a pornit pasiunea pentru gătit? Ai simțit de mic copil că vrei să faci asta? 

Pasiunea mea pentru gătit s-a dezvoltat treptat. Mama era o gospodină desăvârșită, așa că am crescut înconjurat de rețete. Îmi plăcea tare mult când îmi cerea să o ajut în bucătărie și așa am descoperit toate minunile care se întâmplau în acest loc. 

Există vreo aromă din copilărie care te-a marcat sau care te-a inspirat să creezi rețete? 

Nu mă pot gândi la o aromă anume, dar știu că la noi în casă se gătea tot timpul cu ingrediente naturale, cu legume culese direct din grădină, cu fructe pe care le luam din livadă. Copilăria petrecută la țară este probabil cea care și-a pus amprenta asupra stilului meu de gătit și asupra preferințelor culinare. 

Care era mâncarea ta preferată din copilărie, ceva ce nu puteai refuza niciodată? 

Mie îmi plăceau în general ciorbele, eram mare fan. Dar dacă mă gândesc la o mâncare pe care nu aș fi refuzat-o niciodată, atunci sigur este iahnia de fasole cu plăcinte. Era absolut senzațională! 

Spune-ne un ingredient specific zonei Maramureșului cu care îți place să gătești? 

În zona Maramureșului se gătește destul de mult cu cimbru, un ingredient pe care și eu îl folosesc destul de des. 

Ai vreo rețetă moștenită din familie? 

Mama gătea excepțional. Mâncarea ei era simplă, dar foarte gustoasă. Știa să valorifice orice ingredient pe care îl avea. Sora mea, Anuța, îi moștenește și ea talentul, așa că am hotărât să păstrez vie toată această moștenire gastronomică pe care ea ne-a lăsat-o. E un proiect de suflet, o carte care sper să fie gata cât mai curând. În ceea ce privește o rețetă specială, mama făcea niște gogoși cărora nimeni nu le putea rezista. Aceeași rețetă o folosesc și eu pentru gogoșile de la Nicolai, restaurantul pe care l-am deschis anul trecut. 

Ai creat vreo rețetă împreună cu copiii tăi? 

Sunt încă prea mici pentru asta, dar ne jucăm foarte des în bucătărie, iar de cele mai multe ori gătim deserturi.

Ce moment din carieră te-a marcat cel mai mult? 

Fiecare moment din cariera mea, din drumul pe care l-am parcurs până aici, a avut rolul și farmecul lui. Nu mă pot opri la unul singur, pentru că fiecare pas pe care l-am făcut m-a adus unde sunt azi. 

A existat vreo persoană care te-a influențat pe plan profesional? 

Am încercat întotdeauna să învăț cât mai multe, de la toată lumea. Nu am avut neapărat un model, mi-a plăcut să descopăr câte ceva în fiecare și în fiecare poveste pentru a putea evolua. 

Ai vreun sfat pentru un viitor bucătar? 

Să își iubească meseria, să gătească cu sufletul, pentru că și mâncarea va avea un alt gust. Bucătăria nu e deloc o treabă ușoară, e o meserie care te solicită foarte tare, dar e și o meserie cu multe satisfacții. De asemenea, e important să aibă răbdare și să evolueze natural, pentru că aici nu poți arde etape dacă vrei să ajungi în top. 

Ce te enervează cel mai tare? Și ce te face fericit? 

Cel mai tare mă enervez atunci când explic un lucru de 10 ori și el nu este înțeles! Fericirea o găsesc în copiii mei. 

Ce fel de mâncare este guilty pleasure-ul tău? 

În momentul ăsta mă gândesc la ramen soup. Poftele mele se rezumă la mâncăruri sărate, niciodată la dulciuri. 

Trei locuri unde să mănânci când ajungi în Paris? 

Chez l’Ami Louis, Le Combodge și Le Quinzième, restaurantul prietenului meu Cyril Lignac, unul dintre cei mai apreciați chefi din Franța. 

Cum arată bucătăria perfectă? 

Bucătăria perfectă trebuie să aibă ingrediente de calitate. Asta este esențial. 

Ce muzică asculți când gătești? 

Am un playlist foarte variat. De ceva vreme am primit un CD cu Mylene Farmer, dar ascult și Metallica sau Frații Petreuș. Am și cântăreții mei proprii care mă acompaniază atunci când gătesc. Fetița mea, Ilona, știe cam toate hiturile, iar acum a început să le cânte și Iancu. 

Ai vreun hobby de care vrei să ne povestești? 

Motocicletele. Abia aștept să îmi iau permisul pentru asta! 

Știm că îți împarți viața între Paris, București și zona Maramureș. Poți să asociezi un ingredient cu fiecare? 

Am o stare pe care o asociez cu fiecare loc. Parisul înseamnă fericire, Bucureștiul înseamnă agitație, viteză, business, iar Maramureșul înseamnă modestie, liniște și stare de bine. 

Ai vreun chef preferat? 

Lista mea are multe nume, dar îmi place în mod deosebit Chef Cyril Lignac, pentru că mâncarea lui este destul de simplă, dar foarte, foarte gustoasă.

Interviu Ioana Sabo, Cristian Niculae