Machina Electrica

După primul tatuaj, a urmat al doilea. După al doilea, au mai urmat două. Nu am privit niciodată tatuajele ca pe niște accesorii, ci ca pe o fuziune perfectă între artă și momente. Momente care m-au marcat, care au fost punți de trecere dintr-o etapă în alta; trecut, prezent și viitor într-un singur desen pe piele. Un desen care o să fie mereu acolo să îmi amintească de ceva, de cineva. Nu aveam niciun dubiu că el o să zică altfel, dar nici nu am mers cu vreo așteptare să obțin anumite răspunsuri, asta pentru că știam că e un artist alături de care o să am o discuție lejeră la cafea despre ceea ce îi place lui cel mai mult să facă: artă. Irina mi-a servit o cafea fix de trezire și s-a alăturat pe canapea. Teo, relaxat, stă pe scaunul de lângă mine.

Mi-a atras atenția tatuajul de pe mâna lui dreaptă. Este imperfect. Este altfel. Îmi ridic privirea și încep cu o primă întrebare legată de plecarea lor recentă din țară. 

„Probabil că, după 20 de ani de a face ceva, oricine sau poate anumiți oameni încearcă să facă o schimbare. Eu trăiesc într-o bulă, a mea, și am zis să iau o pauză. Pe parcurs, ca după o vacanță din copilărie, ca să zic așa, mi s-a făcut dor de a face tatuaje din nou și am zis că este cazul să îmi reiau activitatea. Am decis să plecăm din cauza atmosferei «plăcute » din București, din cauza oamenilor care te bombardează cu dorințe de care nu sunt siguri și a timpului care nu este valorificat de mulți.” 

Am zâmbit. Sinceritatea lui Teo m-a surprins, ce-i drept. Oarecum puteam să anticipez că va spune asta, poate pentru că eu mă regăsesc mult în această dorință.

Luăm o gură de cafea și continuăm discuția despre percepția oamenilor cu care el a interacționat prin inter - mediul meseriei: 

„Oamenii cred că ești la dispoziția lor oricând, cu orice dorință care este sau nu fondată față de care în egală măsură să reacționezi și să faci ceea ce ți se cere. Oarecum, cred că asta este cauzată de un dezinteres față de ceea ce face artistul. Când vrei să îți cumperi o mașină, te documentezi înainte. Când vrei să mergi la un medic, vrei îndrumări și cercetezi de ce este recomandat. Așa să fie și cu un artist de tatuaje. Eu, unul, am fost catalogat ca fiind prea serios. Am avut multe solicitări legate de anumite lucruri pe care eu nu le fac. Nu stau în puterea mea. Iar de acolo s-a ajuns și la supărări.”

Arta pe piele a evoluat în ultimii 10 ani prin intermediul tehnologiei, însă baza rămâne tot în artiști. Faptul că aceștia dispun acum de noi instrumente, prin intermediul cărora pot realiza niște lucrări ample și de calitate, nu înseamnă ca acest domeniu să fie tratat ca un proces de vreau asta-fă-mi-asta. Iar Teo a evidențiat și el lucrul acesta: 

„Nu suntem niște mașini care fac ceea ce vor clienții. Până la urmă, artistul are o viziune și eu consider că merită respectată. Din fericire, pentru lumea tatuajelor, fiecare artist a început să se specializeze pe o anumită tehnică și pe un anumit stil.” 

Am admirat de-a lungul timpului tatuajele lui. Dacă arunci un ochi pe Instagram, o să regăsești foarte multe dintre lucrările lui. Observ într-un colț al studioului niște tablouri realizate de el. Îmi întorc din nou privirea și îl întreb despre stilul și abordarea lui atunci când face tatuaje, despre călătoria lui ca artist și cum a ajuns la tatuajele pe care le face acum: 

„Despre mine pot spune că am ajuns într-o zonă simplistă și de esență prin tatuajele pe care le fac. Îmi doresc să revin la vechile tatuaje, care sunt niște simboluri și lucrări de sine stătătoare, realizate printr-o tehnică profesionistă. Respect toate formele de tatuaje, în schimb eu asta vreau să fac.”

Și, totuși, nu ți-a fost greu să „educi”, ca să zic așa, clienții în așa fel încât să accepte abordarea ta? 

Cam asta este problema la noi. Oamenii nu înțeleg viziunea artistului care vrea să facă ceva inovativ, ceva ce nu s-a văzut. Eu preiau procesul de artă din zona mea de pictură și sculptură și redau în tatuaje, urmărind să am o execuție din care să reiasă ceva ce nu s-a făcut.

Pentru că tot vorbim de artă, eu cred că tatuajele sunt într-adevăr o combinație dintre artă și poveste. Care e perspectiva ta? 

Și eu am câteva tatuaje despre care nu pot să zic că înseamnă neapărat ceva. Tatuajele sunt și artă, și poveste, căci, de exemplu, și când nu au o semnificație anume, tot îți amintesc de un moment, de cum erai tu atunci când l-ai făcut, de vârsta respectivă și ce trăiai atunci. Implicit te leagă ceva de acel tatuaj.

Și cum e cu alegerea tatuajelor? Sunt mulți oameni care își fac ceva ce au văzut pe net, spre exemplu. 

Ori din punct de vedere estetic, ori pentru că înseamnă ceva. Totuși, indiferent că este un motiv pur estetic tot te leagă o amintire de acel tatuaj. Singura condiție în ambele cazuri din punctul meu de vedere este ca artiștii să fie lăsați să își facă treaba. Poți după să spui simplu: nu îmi place desenul, mă mai gândesc etc. Aceasta e o discuție constantă cu oamenii. Le lipsește puterea de a spune nu îmi place sau nu lasă artiștii să creeze ceva și vin cu anumite modele de pe Pinterest sau Instagram.

Îți mai amintești primul tatuaj pe care l-ai făcut? 

DA! Zâmbește. Logo-ul lui Superman. Un vecin, undeva prin 98. Eu i-am zis că nu știu să tatuez, iar el a spus că este suficient că știu să desenez.

Cum stă treaba în afară, din punct de vedere al comportamentului clienților și al trend-urilor? 

Eu am luat contact cu niște oameni din afara țării și acolo treaba stă altfel. În Olanda, spre exemplu, tema este o amintire, în schimb cu aportul artistului.

Între timp, Irina aduce o mașină de tatuaj hand-made de undeva de prin 2000, făcută de către Teo din diverse bucăți de metal, dar care este încă funcțională. Cu toate că știa să deseneze, el a vrut să meargă la medicină. Un prieten de familie i-a încurajat părinții să îl trimită la arte. Acum, are o experiență de 20 de ani și un portofoliu imens. Alături de el este Irina, cea pe care am menționat-o mai sus, care se ocupă de partea operațională și de comunicare a studioului.

Care e perspectiva ta asupra oamenilor și a perspectivei acestora, a așteptărilor lor când au trecut pragul? 

Sunt mulți oameni care vin inhibați. La noi e și treaba asta cu trend-ul. Dar stau altfel lucrurile aici. Din perspectiva mea ca om care nu tatuează, ci care are primul contact cu clientul, pot să spun că la românii sunt picky.

Și intervine Teo: 

Asta o spun și românii care tatuează în afara țării. Localnicii care vin la ei peste hotare nu au tendința de a fi nehotărâți.

Continuă Irina:

Cumva, eu făcând treaba asta de doar 3 ani, pentru că vin dintr-un mediu de lucru corporatist, simt că pur și simplu clienții români nu sunt relaxați. Nu vin cu inima deschisă. Mulți dintre ei sunt constrânși de niște trend-uri sau chestiuni de ordin social: și-a făcut și colegul meu tatuaj, trebuie să îmi fac și eu, sau dacă nu îmi fac tatuaj, nu sunt la modă. Tocmai de aceea, un tatuaj nu e o necesitate, e un moft, deci ar trebui să te bucuri mai mult de moment și să exprimi ceea ce îți dorești.

Observ pe mâna Irinei un tatuaj în care este reprezentat un om jumătate acoperit de piele și jumătate schelet: 

Da, ăsta chiar e unul dintre tatuajele pe care nu l-a vrut un client. Nu i-a plăcut desenul. Mie, da. L-am ținut minte și mi l-a făcut Teo mai târziu.

Mi-am amintit atunci și de tatuajul lui Teo, cel de pe mâna dreaptă, care mi-a atras atenția. Așa că am revenit la el. Am văzut multe tatuaje de-ale tale care îmi plac tare mult. Care este tatuajul tău preferat? 

Acesta clar. Arată spre mâna lui dreaptă. Este făcut de Irina și îmi place că este imperfect. Asta este frumusețea lui. 

Conexiunea dintre oamenii ăștia este absolut minunată. Sunt doi oameni excepționali, naturali și super-deschiși. Nu-mi permite pagina să relatez întreaga discuție, așa că am extras esențialul pe care aș vrea să îl cunoască toată lumea legat de tatuaje și acela e că tatuajele nu sunt precum hainele – nu le poți purta pentru că sunt la modă sau pentru că arată bine, sunt lucrări ale unor artiști precum Teo, care pot transforma și transpune pe piele o amintire, un moment, o idee, artă. Artă pe piele. Pielea atinsă de ace, culoare, artist.

De Ioana Sabo