Interviu Dana Războiu

A devenit foarte tehnică și a descoperit domeniul roboticii datorită fiului ei, Victor, care la 9 ani a demontat mașina de cafea și a „păcălit-o” să funcţioneze în continuare. De la pasiunea propriului copil a ajuns să implementeze în România cea mai mare competiţie de robotică pentru licee, First Tech Challenge Romania, cu licenţă din SUA, prin Asociaţia Naţie Prin Educaţie, pe care a fondat-o. Despre ce înseamnă acest concurs, cât de mare este succesul său în rândul elevilor de liceu din România, dar și ce moment din copilărie a marcat-o cel mai mult și cum a fost adolescenţa sa, Dana Războiu povestește într-un interviu exclusiv Șapte Seri.

Cred că sistemul de învățământ românesc este destul de învechit, ar trebui să se adapteze vremuirlor în care trăim.

Ce este și cum a pornit „Naţie prin Educaţie”? 

Naţie prin Educaţie este o asociaţie care a plecat de la dorinţa mea de a organiza în România un concurs de robotică pentru copii. Copilul meu participa deja la acest concurs, în varianta americană, cu o echipă din Voluntari. Pe vremea aceea era singura echipă din România. M-am gândit că poate reușesc să adun bani de la companii mari ca să susţin financiar mai multe echipe și să organizăm o competiţie pentru toată România, că poate sunt mai mulţi copii în ţara asta care vor să facă roboţi. Am ajuns să avem 1.400 de copii, în anul II de competiţie FTC - First Tech Challenge.

De unde pasiunea pentru robotică? 

De la fiul meu cel mare, Victor, care are 14 ani acum. El era de mic foarte tehnic, de la 9 ani îmi demonta mașina de făcut cafea, care era destul de mare, iar pe lângă asta o și păcălea – scotea diverse componente, punea 2 beţe de frigărui și mă chema să văd cum a păcălit-o și ea crede că e întreagă. Și mă uimea, pentru că acel aparat demontat parţial făcea cafea. Iar după asta a și montat-o la loc. Atunci mi-am dat seama că are niște abilităţi pe care e bine să le încurajez. 

Ce crezi că lipsește cel mai mult din sistemul de învăţământ românesc? 

Cred că este destul de învechit, ar trebui să se adapteze vremurilor în care trăim. Gândește-te că cei care sunt acum pe băncile școlii vor ieși la pensie prin 2070, iar noi nu știm ce va fi în următorii 5 ani. Deci, e greu să ne pregătim copiii pentru un viitor pe care nu-l cunoaștem. Ce știm însă este că, dacă aplicăm aceeași metodă de învăţământ ca acum 30 de ani, scad șansele de a-i pregăti bine pentru viitor, un viitor care va fi foarte tehnologizat. 

Care a fost cel mai mare obstacol de care te-ai lovit? 

Eu mi-am dorit s-o transform într-o olimpiadă școlară, pentru că au venit la mine părinţi care mi-au spus că, dacă copiii cu performanţe în cadrul roboticii ar fi consideraţi olimpici, ar putea să intre în cadrul facultăţilor de profil fără examen de admitere. Asta ar crește șansele ca ei să rămână în ţară. La iniţiativa părinţilor, am mers la Ministerul Educaţiei cu rugămintea de a transforma acest concurs într-o olimpiadă școlară. Nu s-a putut, pentru că nu există fonduri, robotica fiind un domeniu scump, ai nevoie de kituri pentru a începe un proiect, nu o iei de la zero. M-am gândit că mă ocup eu să strâng banii, din mediul privat, dar nu s-a putut nici așa. În 2 ani am reușit să strâng un milion de euro, pe care i-am distribuit în sistemul de învăţământ de stat, cumpărând kituri, scule, terenuri de joc, imprimante 3D. Am făcut caravană și le-am trimis prin toată ţara, sunt 90 de orașe care sunt înscrise în competiţie. 

Ce este First Tech Challenge? 

Este o competiţie de robotică ce se adresează copiilor între 12 și 18 ani. Concursul este pe echipe, fiecare echipă formându-se din 10-15 elevi, fiecare școală având o echipă. Primele 4 echipe pleacă în Statele Unite ale Americii, la competiţia finală mondială. În fiecare an se schimbă tema, iar ei trebuie să se gândească cum fac robotul în funcţie de tema dată, iar asta nu este deloc simplu. Prin acest concurs vrem să lăsăm o amprentă în învăţământul românesc, în domeniul roboticii. 

Ce trebuie să știe un elev care este pasionat de tehnologie și robotică și vrea să performeze în acest domeniu? 

Să se înscrie pe site-ul nostru, „Naţie prin Educaţie”, pe lângă concurs pot găsi mentori foarte buni, iar noi avem know how-ul american, de unde a pornit acest concurs în urmă cu 20 de ani, fondatorul fiind Dean Kamen, inventatorul segway-ului. 

Spune-mi 3 gadgeturi sau aplicaţii pe care le folosești în mod frecvent? 

Instagram-ul îl folosesc zilnic, pentru că mi se pare o formă de comunicare foarte bună. Căștile wireless, pe care le folosesc atunci când alerg, și compex - un aparat care reduce tensiunea din articulaţii, pe care îl folosesc tot când alerg. E un gadget care se montează pe genunchi și este folosit des de sportivi. 

Ce fel de copil ai fost? 

Ai fost băieţoasă sau preferai păpușile? Am fost foar te băieţoasă și rebelă. Vacanţele mi le petreceam la ţară, într-un sat undeva între Oradea și Arad, la graniţa cu Ungaria. Bunicii mei erau agricultori, iar mie îmi plăceau muncile agrigole făcute cu bunicul, săpam de zor în grădină, culegeam porumbul și altele. Am fost un copil foarte liber, iar la asta ţin cel mai mult și acum, la libertatea mea, să pot lua eu decizii pentru mine, nu altcineva. De asta îmi și plăcea mai mult la ţară decât la oraș, pentru că acolo aveam libertate totală. 

Ce moment din copilărie te-a marcat sau crezi tu că te-a format? 

Apropierea de natură m-a marcat și dezvoltat cel mai mult. Iar imediat după asta sunt cărtile pe care le-am citit. Îmi aduc aminte că pe la 12-13 ani mă închideam în cameră și citeam toată ziua. 

Cea mai frumoasă amintire din copilărie. 

Copilăria mea până la 13 ani s-a petrecut în comunism. Îmi aduc aminte de bananele care erau greu de obţinut și care trebuiau lăsate să se coacă sus pe dulap, iar mirosul ăla de banane nu poate fi uitat, le miroseam chiar și câte o săptămână până erau bune de mâncat. Îmi amintesc de ciocolata ungurească la care aveam acces, fiind la graniţa cu Ungaria. Unchiul meu și mătușa mea aveau posibilitatea să călătorească în străinătate și mi-au adus o rochiţă din RDG, pentru care am fost atât de fericită. 

Care era materia ta preferată, la școală? 

Limba română și biologia mi-au plăcut. Ce i-ai spune Danei Războiu, adolescenta? I-aș spune așa: „Dacă părinţii te chemau acasă la ora 9 seara, de ce veneai la 9:30 intenţionat?” Nu știu de ce făceam asta. I-aș mai spune să fie mai încrezătoare în felul în care arată. Atunci mi se părea că eram exagerat de slabă și prea înaltă. 

Ce activităţi ai împreună cu copiii tăi, în timpul liber? 

Avem norocul să stăm lângă Herăstrău și ieșim foarte des acolo, cu bicicletele sau pe jos. Ne prostim în living, facem căsuţe din pernele canapelei. Cu cel mare facem roboţi, dar el e deja adolescent și începe să se îndepărteze de mine, nu mai am un rol central în viaţa lui. 

Ce crezi că vor aduce în plus generaţiile viitoare? 

Atât de multe încât nici nu ne putem imagina. Eu am atât de multă încredere în tineri, ei schimbă lumea și observ deja că tânăra generaţie a preluat controlul, prin gadgeturi, prin cryptocurrency. Întotdeauna noua generaţie și tinerii, în general, vor încerca să preia controlul de la cei mai în vârstă.

Am foarte multă încredere în tineri, ei schimbă lumea și observ deja că tânăra generație a preluat controlul.

De Cristian Niculae