I just grabbed a spoon...

Se spune că începuturile sunt cele mai frumoase! Dar ce faci dacă ești o fire mai conservatoare? Dacă te încăpăţânezi să privești pământul, frunzele de pe el, și nu orizontul? Tragi aer în piept și îţi programezi un salt cu parașuta! Faci un gest extrem, care să tragă o linie fermă între cine ai fost și cine urmează să devii, începând din acel moment, moment pe care tu ţi-l stabilești.

Cred că procesul natural de schimbare nu e pentru romanticii incurabili sau pentru nerăbdătorii idealiști. Dacă ești unul dintre ei, dacă ești ca mine, îţi trebuie un șoc. Eu l-am ales pe al meu – mai multe detalii în articolul următor.

Când îţi place cunoscutul, firește că ţi-e teamă de nou. Când te-ntorci mereu pe aleea cu tunelul de copaci, nu-ţi vine să te aventurezi în teritorii în afara graniţelor tale sufletești. Ţi-e mai bine acolo unde știi cum se face cafeaua, ţinând simultan apăsat pe cele două butoane de la aparat; ţi-e mai bine acolo unde știi rostul casei, chiar dacă nu găseai niciodată răzătoarea din prima. Ţi-e mai bine acolo unde covoarele sunt albe și faianţa, albastră. Ţi-era mai bine, dar ai sufletul împăcat, știind că între „bună” și „adio” a fost multă dragoste.

Că așa ne place nouă, romanticilor incurabili, mai mult acolo unde e cald și bine în suflet. Dar am învăţat că și necunoscutul poate fi un teritoriu plăcut, odată ce îţi iei inima-n dinţi. Răsfoind prin lectura de seară, am găsit „I wish that there were some wonderful place, called the land of beginning again.” E greu să redevii o persoană întreagă, să te dezveţi de cealaltă jumătate, dar vine o zi care aduce cu sine o poftă pe care nu o mai credeai posibilă. Pofta de nou! Așa că m-am urcat în mașină și am plecat într-acolo. Într-o dupăamiază am nimerit în (mai nou) grădina mea preferată, unde îmi beau, ca de obicei, limonada cu bucăţi mari de ghimbir, unde stăm și povestim ore bune. Altă dată mi-am urmat pofta până la Mc-ul din Ploiești, într-o seară de joi. Iar pentru oamenii minunaţi, mă face să traversez mări și ţări, doar ca să-i văd offline.

Începuturile încă sunt, pentru mine cel puţin, despre fluturi în stomac și palme reci. Sunt stângăcii superb executate de mine și de tine, în care nu știm dacă să ne ţinem de mână sau să ne-aruncăm ștrengărește-un braţ după gâtul celuilalt. Începuturile sunt despre curaj, speranţă, despre telefoane uitate în geantă și melodii vechi pe care le urli cu el în mașină și greșiţi toate versurile. Pentru că nu despre versuri e vorba în muzică... Ci despre trăire. La început nu știi prea multe despre cealaltă persoană, simţi doar că vine ca o completare care ţi se cuvenea demult. Și nu persoana în sine, ci ceea ce aduce cu ea la pachet: râsete din inimă, înţelegere și-o emoţie familiară, ca și cum vă știaţi de undeva, de dinainte.

E un sentiment liniștitor să știi că ceea ce este al tău de drept, mai devreme sau mai târziu, va ajunge la tine. Nu întreba când, tu croșetează neîncetat asupra ta. Cultivă-ţi relaţiile și menţine-ţi o stare de curiozitate. În primul episod din Friends, băieţii încearcă să-l consoleze pe Ross, care trece prin primul lui divorţ. Joey ţine un discurs aparent incoerent, pe care, dacă îl gândești puţin, o să-l găsești revelator de-a dreptul.

Joey (către Ross): „O femeie, toată viaţa? Despre ce vorbești? Asta e ca și cum ai spune că există o singură aromă de îngheţată pe lume! Să-ţi spun ceva, Ross... Există o grămadă de arome! Există Rocky Road, Cookie Dough și Cherry Vanilla! Poţi să le mănânci cu nuci sau cu frișcă! Asta e cel mai bun lucru care ţi s-a întâmplat! Bine ai revenit în lume! Ia o lingură!” 

Există atât de multă diversitate în jurul nostru, dar nu o vei găsi acolo unde e cald și bine. Noutatea, râsetele, plimbările, el, ea, toate se află de cealaltă parte a zidului. Acolo unde la început e întuneric și unde nu vezi decât forme nedefinite. Dar nu uita: îţi trebuie doar o secundă până la eternitate! Curaj, ia o lingură!

De Raluca Bălănică

Foto Getty Images