La Răsărit de Prut: Savoarea mâncării basarabene

Savoarea mâncării basarabene a ajuns destul de târziu cunoscută de către gurmanzii bucureșteni – afară de cei care au avut refugiați de peste Prut în familie, desigur – iar meritul așezământului culinar La plăcinte, un lanț în expansiune la noi, e însemnat.

Mâncarea moldovenească, pe lângă faptul că are gust și e sănătoasă, e, cum să vă spun eu?, în bună măsură bilingvă. Adică a împrumutat rețete rusești, care s-au asezonat splendid. Peste Prut, să mergi la restaurant, unul pricopsit, care să
găzduiască și „serate corporative ori cumătrii”, e o experiență de neuitat. Aidoma e o vizită la localul basarabean de pe malurile Dâmboviței de care vă pomeneam (eu am fost, și nu o dată, la amplasamentul din Piața Romană, chiar de la gura de metrou).

Pentru a onora denumirea localului, v-aș recomanda să deschideți cu o învârtită, care, prin părțile astea ale Europei, poate însemna un dans, dar și o plăcintă făcută dintr-o foaie subțire, învălătucită. Așadar, uitați de salate și-ncercați ceva mai sățios: o învârtită cu carne de porc și de pui, cu smântână. Conține aluat întins, carne de porc tocată amestecată cu carne de pui, ceapă prăjită și smântână. Moldovan sau ba, orice pațan se va înfrupta cu plăcere, confirmând zicala „la plăcinte, înainte!”.

Învârtitele sunt un antreu nesofisticat și destul de proletar, pari un strop prețios dacă folosești tacâmurile, dar rezultatul e că te lingi pe degete și numai bine ți se deschide apetitul pentru felul întâi. În meniu e trecută „Soleanka”, dar denu- mirea ei s-a încetățenit în română și e soleancă rusească toată ziua. Îndeobște, soleanca rusească e de trei feluri mari și late: cu carne roșie, cu pește sau cu ciuperci. Aici, soleanca e cu carne, anume, de vită, salam crud afumat, bacon, șuncă, ceapă,
castraveți murați, sos de roșii, supă de pui, smântână, măsline și, pentru acreală, lămâie.

Dar ce e această soleancă? Zeamă? N-aș zice, că e groasă. Ciorbă? Mai degrabă borș, verișor primar cu cele pe bază de sfeclă din Rusia ori Ucraina. Supă? Haida-de, nici nu contează, important e că te scoală din morți. Iar renumele ei a trecut demult granițele, ajungând, hăt, până-n fosta Germanie Democrată, adusă de trupele sovietice, și bucurându-se de mare prețuire în restaurante – nemții „DDR”-iști îi ziceau „Soljanka” – sau în alimentare, sub formă de conservă. Nu-i niciun
secret: cancelarul Angela Merkel, provenind din RDG, a savurat nu de puține ori acest delicios fel de mâncare. „Karoce” (mai în scurt, cum zic românii în argoul rusofon de peste Prut), felul principal pe care vi l-aș vârî sub nas e o porție strașnică de pelmeni de casă cu smântână.

Aceștia sunt niște colțunași făcuți cu carne de porc, unt și smântână, iar originea rețetei s-ar găsi undeva în Siberia, la vânătorii de odinioară. Azi, găsești pelmenii peste tot – gata să-ți sară în furculiță, ca în restaurantele dedicate, numite în Rusia „Pelmeșka”. Pelmenii au doar plural, dintr-un motiv dezarmant de simplu: pur și simplu, nu te poți abține să mănânci unul singur, atât sunt de buni! Iar convingerea populară că ar fi meniu de holtei nu-i împiedică pe familiști să se îndoape în voie, după pofta inimii.

Cea mai bună cușmă

Am lăsat deliberat la final felul meu favorit – și nu doar al meu: în Republică, fie că-i sărbătoare națională, fie că-i hramul localității, parcă nu e masa masă dacă nu se încheie cu acest desert. În restaurantul La plăcinte, e trecut drept „Căciula lui Guguță” și se traduce prin clătite cu vișine, cremă de smântână, zahăr vanilat, frișcă și sunt ornate cu ciocolată rasă. În fapt, e faimoasa „Cușmă a lui Guguță”, adică acea piramidă de clătite umplute cu vișine care s-au pilit în prealabil în damigeană, totul fiind înecat în smântână grasă, de casă și țeapănă de stă lingurița vertical în ea, decorată cu fructe de pădure și alte pomușoare de-ți joacă omușoru-n sus și-n jos de poftă șinghiți în sec numai când o vezi.

Fotograf: Lidia Barreiros
Sursa: Cartea Moldova din bucătăria mamei mele, autor Nata Albot