La braseria CAJU by Joseph Hadad mâncarea vă îndeamnă la reverii

În centrul Bucureștiului există o nouă adresă a bucatelor fine și alese. Gustă-le și vei visa cu ochii deschiși! Pîn spatele Ateneului Român se găsește una dintre cele mai noi braserii din oraș. A fost lansată în decembrie și a intrat, de cum i-am călcat pragul, în topul preferinţelor mele culinare. Caju by Joseph Hadad e deja, dincolo de numele care recomandă de la sine și certifică un rafinament a cărui notorietate depășește „Micul Paris”, un reper bucureștean al bucătăriei de inspiraţie nord-africană. Firește că Joseph - de care v-am mai scris de câte ori am avut ocazia și o voi mai face cu ferma convingere că e unul dintre cei mai influenţi Chefi din România, unul care a schimbat faţa gastronomiei de la noi de după Revoluţie - nu se limitează la influenţe. Dincolo de ce face în bucătărie, unde e un novator care știe că în meseria asta nu se negociază, ci se respectă pur și simplu regulile, Hadad e un creator cu simţurile ascuţite.

„Visam demult să deschid o braserie în centrul orașului, în care să aduc în atenţia gurmanzilor mâncarea copilăriei mele, o simfonie de arome și condimente și, totodată, atât de simplă. Am vrut să ajung și la oamenii care nu vin să mănânce la Joseph, să le dau posibilitatea cât mai multora, nu numai celor cu venituri mari, să mănânce preparatele făcute de mine”, explică Joseph, în timp ce salută politicos oameni care trec prin dreptul mesei la care m-am așezat. Fiindcă, da, suntem într-un local în care oamenii îl cunosc pe cel care a gătit - pentru mine, cel puţin, e reconfortant. Iar mâncarea preparată de el îndeamnă la reverii. Vedeţi imediat de ce.

Dar s-o iau metodic. Întâi, am ajuns pe Dinicu Golescu nr. 16 extrem de ușor, așa cum poate face oricine care are drum în centru, nemaivorbind de faptul că e una dintre străduţele preferate ale peregrinărilor mele adolescentine prin orașul pe care-l descopeream și-l adulmecam cu nesaţ. Apoi, m-a impresionat designul: aici găsești mobilierul cel mai potrivit pentru o braserie, precum și un armonios amalgam de lemn, metal, cărămidă și faianţă, toate vorbind, de fapt, despre cât de complex și studiat poate fi un proiect cu o aparenţă simplă.

Personalul, veţi fi observat că fac rar asemenea afirmaţii, e impecabil. Ambianţa urbană te face să te simţi în orice loc respectabil din Europa apuseană care-ţi vine în minte. Iar Joseph, omniprezent, a gândit și testat vreme de trei luni ceea ce astăzi e meniul ce îmbie orice client care vrea să-și desfete simţurile. Să vă povestesc despre mirodeniile și despre ierburile aromatice și despre pastele făcute numai în casă, despre ce mînca Joseph la Fes și ne îmbie acum la București? Ca o carte bună, mâncarea de la Caju nu poate fi povestită, ci trebuie încercată nemijlocit. Degeaba vă spun eu că aici e cea mai bună pâine din oraș, pâinea marocană, până n-o veţi gusta, nu veţi ști ce am simţit! În zadar vă poftesc la recomandarea Chef-ului în zilele de marţi (Spiced Chicken Couscous, pe românește, cușcuș cu pui făcut ca-n nordul Africii, aromat cu scorţișoară și hell) sau din cele de vineri, când intră în scenă Măria Sa peștele Haraimi gătit în stil marocan. La Caju, pe măsură ce ţi se îmbată papilelele gustative de savori, îţi sărăcește capacitatea de a le descrie și conchizi, românește și-n vorbe puţine: mi-a lăsat gura apă.

Gustări orientale
Pofta vine mâncând un antreu, iar din gama îmbietoare de „cold appetizers” de la Caju am ales gustările orientale. Asta înseamnă că m-am îndestulat cu humus, tahini, salată de vinete, salată marocană și matbucha (zacuscă, dacă doriţi un echivalent) de roșii picante. Ușor, săţios, delicios! Iar focaccia marocană face chiar toţi banii!

Caracatiţă la grătar
La fel principal, am optat pentru o caracatiţă la grătar, care e una dintre cele mai memorabile consumate vreodată. Nu știu ce a pus Joseph în sos de a ieșit așa! De fapt, știu: a fost un sos de hrean cu capere, esalata și curcuma, combinate în stil nord-african. Problema e cum le-a dozat și preparat, aici e arta! Așa cum despre artă culinară de mare expresie vorbesc și creveţii aici: după ce le-a pus Joseph lapte de cocos, zahăr de palmier, sos de stridii, usturoi, ghimbir și pastă de curry roșu, ai impresia că acești creveţi vorbesc ca prin minune. Și nu într-o limbă străină, ci una pe care o înţelegi la perfecţie!