
Fructe de mare tradiție. Creveți gustoși, în centrul Bucureștiului

Am în față o porție îmbietoare de creveți la grătar, pregătiți temeinic cu o ușoară aromă de usturoi, în timp ce alături de farfuria de un alb lăptos stă un coșuleț cu câteva focaccia cu parmezan. Tocmai mușc cu poftă din creveții dolofani, „gamberi con salsa all’aglio”, cum le zice în bucătăria mediteraneană, și sorb, cu un aer ușor absent, așa cum se cuvine ca să nu lași impresia că ți-ar plăcea prea tare ce deguști, dintr-un pahar de vin alb, Floarea Soarelui Fetească Regală, de la Halewood.
Am luat la pahar pentru că e prânz, mai am treabă, și-mi ajunge cât să acompaniez mâncarea ușoară pe care mi-am comandat- o cu un demisec proaspăt și fructuos. Aroma lui florală îi dă binețe aromei delicate de usturoi a fructelor de mare și totul se topește într-o stare de bine dintr-o zi de vară bucureșteană, în care m-am refugiat de caniculă sub o umbrelă generoasă, aproape de arteziana care domină terasa unde mă aflu.
Ridic paharul cu vinul alb-verzui în cinstea unui personaj imaginar, dar care mă însoțește la masă cam de fiecare dată când mă răsfăț cu fructe de mare, fiindcă de la el am aflat cam tot ce trebuia să știu despre creveți. Îl cheamă Benjamin Buford Blue, dar toată lumea îi spune Bubba, așa cum face și tovarășul său de front, Forrest Gump. Iar Bubba e doctor în creveți. Știe cum să-i facă la grătar, să-i frigă, să-i fiarbă, să-i prepare înnăbușit. Să-i servească alături de ananas, nucă de cocos, cartofi, în supă, în sandviș, în burger sau în salată.
La toate aceste mici bucurii culinare mă gândesc pe terasa, cu o capacitate de 200 de persoane, din mijlocul Bucureștiului, un loc pe care să-l vezi și unde să fii văzut, genul de spațiu unde, de la Alain de Botton citire, te aduce atât decizia autonomă („îmi place acest restaurant pentru că mâncarea mi se pare bună mie”), cât și ideea imitativă („acest restaurant trebuie să fie bun pentru că toți cei pe care-i cunosc cred acest lucru”).
La Lido, birjar!
Trattoria Buongiorno Lido e doar unul dintre locurile în care un lanț de restaurante cu o cotă de piață respectabilă mizează pe marea tradiție, parfumând cu istorie un spațiu complet renovat. Aici a fost cândva Casa Lido, pe un teren cumpărat de chirurgul Constantin Angelescu, după ce a făcut o splendidă partidă, luând-o în căsătorie pe fiica milionarului Monteroru. Nici medicul Angelescu nu era un fiștecine – a ocupat peste un deceniu funcția de ministru al Instrucțiunii Publice, a fost mai bine de două decenii președintele Ateneului Român, ba a ajuns pentru câteva zile și premier interimar, după zguduitoarea asasinare a lui Duca.
Loc excelent pentru evenimente stilate, Casa Lido impresionează prin stilul neoromânesc al clădirii, prin scările impunătoare, candelabrele opulente și vitraliile din interior – un lux pe care și-l permiteau puțini atunci, în zbuciumata, dar fascinanta epocă. Constantin Angelescu și l-a îngăduit, iar azi, pe C.A. Rosetti numărul 13, în mijlocul Bulevardului Colței din perioada interbelică, ni-l îngăduim și noi, atunci când vrem să mâncăm și să socializăm așa cum făceau marii noștri înaintași.
Comentarii