Fistic Boutique

Fistic Boutique 

Unt de fistic, dulceață de fistic și alte minunății de fistic

Când auzi de Grecia, multe lucruri îți vin în minte: personaje legendare, povești fascinante și peisaje superbe. Ca să nu mai spunem de mâncare. Deși nu e cea mai sofisticată bucătărie din Europa, puțini sunt oamenii care să fi ieșit nesatisfăcuți dintr-o tavernă grecească. Nici nu are rost să încercăm să stabilim ce gătesc cel mai bine grecii, că o sa udăm tastatura.

An de an, o mulțime de români își petrec vacanța pe o plajă undeva în Grecia, cu marea la picioare și cu un bouzouki undeva în fundal. Și cu toate acestea, Grecia are și o mulțime de secrete, ascunse mai ales prin miile de insule presărate „la mișto” prin Mediterană. Și unul dintre aceste secrete este fisticul.

La nivel mondial, Grecia aproape că nu există ca producător de fistic. Pentru că 75% din producția mondială de fistic vine din Statele Unite și Iran. Cu toate astea, fisticul grecesc are niște caracteristici aparte, provenite mai ales din solul calcaros și din vremea însorită în care crește. Și dintre toate locurile în care este cultivat în Grecia, cea mai frumoasă poveste o are, fără doar și poate, fisticul din Aegina.

Aflată la 40 de minute cu feribotul de Atena (feribot numit foarte frumos, Delfinul Zburator), Aegina este o insulă cu un farmec aparte. Este cunoscută, în primul rând, pentru mănăstirea Sfântului Nectarie, vizitată anual de zeci de mii de turiști, inclusiv de foarte mulți români. Care toți, atunci când coboară de pe feribot, trec negreșit pe lângă câteva tarabe pline ochi de fistic și produse de fistic.

De unde până unde fistic în Grecia? Că în Legendele Olimpului nu zice nimic cum că Hercule ronțăia niște fistic atunci când nu răpunea lei sau hidre. Asta pentru că fisticul a început să fie cultivat relativ recent în Grecia, adică undeva pe la 1860. Atunci, câțiva oameni s-au ambiționat să aducă fistic de pe alte meleaguri și să-l cultive unde altundeva decât în Aegina. Și când zicem că s-au ambiționat, nu glumim. Fiind totuși o insulă stâncoasă (ca majoritatea Greciei), în anumite zone plantatul s-a făcut cu... dinamită. True story! Puneau un pic de dinamită, boom și apărea o groapă numai bună de plantat un fistic. Care apropo e un copac.

Deși, cu timpul, cultivatul fisticilor s-a extins și în alte zone din Grecia, toată lumea e de acord că cel mai bun fistic a rămas cel din Aegina. Ba chiar există și un festival al fisticului, care are loc în fiecare an, în septembrie. Și, începând cu 1997, fisticul din Aegina este produs cu denumire protejată (DOP).

În magazinele românești, fisticul are o prezență modestă. Găsești fistic crud sau prăjit în coajă, eventual ceva ciocolate cu fistic și cam atât. Dar când ajungi în Aegina, nici nu îți vine să crezi ce vezi. Unt de fistic, dulceață de fistic, cremă de fistic (doar de fistic sau în combinație cu ciocoalată sau migdale), fistic prăjit și stropit cu lămâie, lichior de fistic și câte și mai câte. Aproape că nu ai cum să pleci de-acolo fără o punguță de fistic sau un borcănel de cremă.

Așa s-a întâmplat și cu doi bucureșteni care au ajuns în Aegina navigând cu velierul și care, cuceriți de “fisticimea” de acolo, s-au hotărât să aducă Grecia mai aproape de România. Și, începând cu iarna trecută, toate aceste produse de fistic pot fi achiziționate și în România, de pe FisticBoutique.ro, un magazin online specializat pe produse de fistic.

dulceață de fistic

cremă 100% fistic

unt de fistic