Cum să mănânci inteligent

Să nu vă inducă în eroare titlul, n-am de gând să vă târăsc printr-un noian de sfaturi culese de prin almanahuri și răspândite apoi în toată lumea prin intermediul internetului. Am să încerc să vă familiarizez însă cu o experienţă culinară inedită, petrecută săptămâna trecută la București. Se numește „Cognitive cooking” și e o formă de "gătit inteligent". Dar nu e un alt robot de bucătărie, în stare să macine, frece, disece, fiarbă, coacă mai bine decât tine. E un "cleverbot" – evident, termen derivat din contopirea cuvintelor „clever” și „robot” – dotat așadar cu inteligenţă artificială, însă nu e un Chef, ci mai degrabă un Sous-Chef: el nu va găti în locul tău, însă îţi va fi de folos, bunăoară, la alcătuirea unor reţete noi ori la folosirea unor ingrediente în combinaţii sau în doze pe care nu le-ai mai încercat. În rest, mâncarea preparată cu ajutorul inteligenţei artificiale este cât se poate de obișnuită și de naturală, iar ingredientele nu au crescut undeva în spaţiu, ci pe drăguţa noastră Terra, pe câmp, în apă sau în coteţ. E o aplicaţie, ca să nu vă mai fierb. O aplicaţie despre care o să vă dau detalii mai încolo în text. Acum ajunge să știţi că a fost inventată o aplicaţie care nu risipește, ci întreţine misterul gustului bun, ca un bucătar care are darul de a-ţi prepara un fel de mâncare delicios și aspectuos din doar trei ingrediente pe care le aveai în cămară și nu știai să le combini. 

Puţină istorie: La Pescăruș se mănâncă pește de la finalul anilor ’40, când restaurantul a fost ridicat după planurile arhitecturale ale nepotului lui Ion Creangă, Horia Creangă.

Farfuria asta la care vă uitaţi, umplută prin intermediul tehnologiei cognitive, precum și al creativităţii umane, găzduiește un preparat numit „Catfish Shelfish Dish”. După cum bănuiţi, e un fel de mâncare bazat pe pește, mai precis somn, și pe crustacee. Fiţi liniștiţi! Omul a prins somnul și crustaceele, tot omul a tăiat usturoiul și ghimbirul, după cum tot niște oameni s-au înfruptat săptămâna trecută, într-un restaurant șic de pe malul Herăstrăului, din acest fel de mâncare sănătos, hrănitor și, mai cu seamă, gustos. Tehnologia cognitivă doar a contribuit la identificarea variantelor optime de combinare a ingredientelor. Care, ca în tehnologia tradiţională din bucătăria ta, în general tot la foc se prepară, iar focul, vezi bine, tot omul l-a descoperit. Poftă bună în noul mileniu!

APLICAŢIA CARE APLICĂ TEHNOLOGIA COGNITIVĂ 
Aplicaţia cu pricina se cheamă IBM Chef Watson și o găsești pe ibmchefwatson.com. O poţi folosi în bucătăria ta oricând poftești, mai cu seamă când vrei ceva nou și ai impresia că nu-ţi ajung ingredientele pe care le ai la dispoziţie. Și nu teme de limitele ei – nu e un simplu motor de căutare care frunzărește într-o clipită toate reţetele de pe lumea asta care au fost încărcate. Aplicaţia Chef-ului Watson e dotată și cu intuiţie. Ţine cont, adică, de ce merge și ce nu, înţelege și respectă percepţia umană, nu se raportează la papilele gustative de siliciu ale computerelor! E, cu alte cuvinte, o demonstraţie îmbietoare că, așa cum zice CEO-ul celui mai mare grup de restaurante din România, Dragoș Petrescu, „vremea aragazului de la bunica și a gătitului ca acum cincizeci de ani a trecut.”

Dan Tonescu (dreapta), Chef-ul grupului City Grill, și Ron Keren, Country Leader IBM Romania, în timpul demonstraţiei de gătit cu tehnologie cognitivă.

LOCUL VECHI ŞI NOU ÎN HERĂSTRĂU

Demonstraţia culinaro-tehnologică a avut loc într-un loc plin de parfum din diverse epoci: restaurantul Pescăruș din Parcul Herăstrău. Parfumul vine mai cu seamă din epoca antebelică, atunci când s-a ridicat acest așezământ culinar devenit reper în viaţa bucureștenilor mondeni, cărora le plăcea să se plimbe pe malul lacului încă neumbrit de silueta hidoasă a celei ce va fi Casa Scânteii. Din epoca postbelică, atunci când se transformase în refugiul „elitei” comuniste dornice de mâncare bună și îndestulătoare, gen Nicu Ceaușescu. Și din acest mileniu, în care cel mai mare grup de restaurante autohton a cumpărat localul, l-a redecorat, i-a conferit un specific românesc, tradiţional, dar și urban, și l-a redat bucureștenilor.