Culorile gastronomiei cu chef Bogdan Alexandrescu

Chef Bogdan Alexandrescu. Aka Dexter. Atunci când l-am cunoscut, era îmbrăcat într-o bluză de culoare neagră, pantaloni asortați și clasicii ochelari cu rame negre, absolut geniali. Nu ai zice că e Chef, ci mai degrabă un Parisian Chic Fashion Icon, dar atunci când se află în postura de Chef, totul începe să prindă culoare. Și nu doar în farfurie. De la atitudine la gesturi și energia care pare că nu i se termină niciodată, la proiectele mișto și creativitate, Dexter este pentru mine unul dintre oamenii care portretizează exemplul de ,,așa da”.

Hai să intrăm împreună în bucătăria perfectă. Ce arome simțim? 

Te invit în bucătăria bunicii mele, în copilărie, pe lângă Cluj. Miroase a plăcinte cu varză, a caș și cremșnit. Pardon… cremeș.

Ha, și eu mă strecuram în bucătăria bunicilor pentru a fura ingrediente cu care să fac prăjituri. Apoi le uitam în cuptor. Tu de ce moment din copilărie îți amintești cu cel mai mare drag? 

Fiind pe jumătate ardelean, peste trei sferturi din amintirile din copilărie sunt legate de mâncare sau momentele în care se servea masa împreună cu familia. Îmi amintesc cu drag de prima oară când am fost cu bunicul la târg pentru a cumpăra miel. M-a invitat să îl tranșez cu el în spatele blocului. Copil fiind, nu m-a șocat deloc, pentru că atunci am învățat să respect ingredientele și ceea ce ne oferă natura. Să fiu recunoscător și să nu risipesc.

Și ce rețetă din copilărie gătești acum? 

Am multe influențe și pofte din copilărie, în egală măsură. Cel mai des mi se face poftă (și îmi gătesc) de tăiței de casă cu zahăr și pesmet sau papricaș de pui cu găluște. Cel mai mult mă intrigă faptul că bunica are o rețetă de supă de cartofi, cu 4 ingrediente, la al cărui gust mă chinui demult să ajung. Mereu iese prea „corectă”... ingredientele, aerul, apa, sentimentele de atunci defineau gustul. Bucătăria chiar e magică, din punctul meu de vedere.

Dacă trecutul, prezentul sau viitorul ar avea un gust, o aromă, care ar fi aceea? 

Părerea noastră generală despre un aliment sau băutură se poate defini prin aromă. Aroma, la rândul ei, este compusă din gust, miros și textură. Dacă ar fi să ne luăm după această teorie, pentru mine, aroma definitorie este umami, gustul este cel de roșii de țară, coapte de stau să crape, mirosul de brânză de oaie maturată și textura conopidei murate. Salivez!

Ce crezi că poate nu știu încă oamenii despre gastronomie și cooking, din perspectiva unui Chef? 

Este important pentru mine că există o legătură cu publicul meu, că ilustrațiile mele dau un sentiment de emoție pozitivă. În această lume foarte agitată în care trăim acum, este bine să luăm o pauză de la toate și să fugim în lumea imaginației.

Cum ți-ai defini stilul? 

Se știu foarte multe despre gătit în ziua de astăzi, de la componența chimică până la cea vizuală, gustativă, instagramabilă, hipsterească, teoretică etc. Internetul face ca informația din orice domeniu să fie accesibilă și la un click distanță. La orice nivel ai găti, consider că este important să nu uiți de feeling, de energie. Multă lume nu vede încă legătura strânsă dintre energie și produsul finit. Poate de aceea ne mirăm cum de restaurantele fără pretenții, dar pline de personal zâmbitor, fericit, au mai mult succes ca cele în care businessul și cifrele din excel-uri sunt pe primul loc. What you give, is what you get!

De Cristian Niculae