Clătite brutal de bune!

Bistroul "Brutal Russian" combină pe plitele sale suficiente reţete sărate și dulci cât să te lingi pe degete.

L-am cunoscut pe Gleb Poluiaktov, proprietarul Brutal Russian București, într-o seară de decembrie, pe parcursul unei degustări pe care aș numi-o avanpremieră: bistroul take-away de pe Splaiul Independenţei nr. 2J, câteva sute de pași mai jos de bariera din Centrul Vechi, încă nu se deschisese oficial. Ce m-a mânat acolo a fost, dincolo de pasiunea mea pentru tot ce e nou în vechiul meu târg, bucătăria rusească, al cărei admirator am devenit, ciudat, mai întâi pe cale livrescă: adolescent fiind, am citit dintr-o sorbire tot ce se tradusese la noi din Sven Hassel, iar clătitele rusești pe care le prepara proverbialul Joseph Porta mi-au rămas întipărite în minte. 

Apoi, am și încercat, în diverse ocazii, mâncăruri rusești, frapându-mă de fiecare dată savorile, izul sănătos, de mâncare nesporită cu conservanţi, gustul autentic al "blini"-lor rumenite, faimoasele clătite ce omagiază prin formă soarele și câte și mai câte. Am ras calamari uscaţi stinși cu litri de bere; m-am dedulcit la ghebe marinate; am gustat, că n-am avut noroc de mai mult, câteva clătite cu caviar de sturion, lângă care stăteau ţanţoșe sticle reci ca gheaţa cu vodcă strașnică. 

Așa că am ajuns la "Brutal Russian", o denumire provocatoare având de-a face cu duritatea rusească - mă rog, chestie de gust -, plin de entuziasm și cu urechile lungite de poftă. Acolo, am avut surpriza să constat că bistroul (hai că e ultima oară când vă mai spun că această denumire datează de când ofiţerii ruși porunceau în micile restaurante pariziene să fie serviţi "bîstro, bistro" - repede, repede!) rusesc e de fapt un take-away cu profil internaţional, întrucât pe plitele lui Gleb sfârâie și preparate norvegiene, spaniole etc. Mă așteptam să găsesc mai cu seamă clătite făcute din făină de hrișcă umplute cu somon afumat, când colo, am dat peste gusturi italiene sau, să zic așa, vikinge. Și zău că nu mi-a părut rău!

Brutal Russian e vedeta!

Cum se cheamă prăvălia, așa se cheamă și preparatul care mi-a mers la inimă: Brutal Russian. În aluatul clasic rusesc de clătite, se pun fâșii de mușchi de vită cu condimente, fâșii de ardei copţi, muștar cu boabe, măsline verzi fără sâmburi, baby spinach și smântână. Combinaţia vă poate părea fistichie, dar face toţi banii și, sigur că depinde în bună măsură de apetitul fiecăruia, se cere repetată imediat, fiindcă mai bună decât o clătită rusească, vă rog să mă credeţi pe cuvânt dacă n-aţi ajuns încă la Gleb, nu-s decât două clătite rusești.

Din meniul dulce, simt nevoia, pofticios, să evidenţiez un delicios mix de moale și crocant care se intitulează "Cheesecake Oreo-Oreooo" - după cum aţi ghicit, în combinaţia acestor clătite intră dulceaţă de vișine, biscuiţi Oreo și cremă de brânză făcută în casă. Toată treaba se topește în gură, mie mi-a amintit de o altă reţetă venită din spaţiul slav, "Cușma lui Guguţă", v-am mai povestit eu de ea, e cea mai bună invenţie de la apa caldă încoace, mă rog, exagerez un pic, dar când plouă în gură, știi cum e, nu mai cunoști măsura. 

Hai să vă mai recomand o bunătate, îi zice, pompos, Cheesecake "Sorry, I Get Crazy", însă nu e nicio exagerare, înnebunești subit de plăcere înfulecând, că nu merge preţios!, această clătită cu ciocolată albă, muesli cu miere, fulgi de migdale, fulgi de cocos, rodie din belșug și cremă de brânză făcută în casă! 

Recenzie de Horia Ghibuţiu

E gazetar freelance, dedulcit la mediul digital după un sfert de veac în care a slujit tiparul.