Ce e dulce multe aduce

Francezii spun că o masă reușită trebuie să înceapă și să se termine cu o băutură bună. La desert, băuturile se disting în funcție de concentrația alcoolică, dar mai ales de concentrația de zahăr.

Fie că vorbim despre un vin de desert, un coniac sau chiar un vin spumant, băutura pe care o savurăm la desert, în compania unor prăjituri sau brânzeturi fine, adaugă o ultimă notă gustativă unui ceremonial gastronomic care trebuie respectat măcar la mesele festive. De cele mai multe ori însă, mâncăm pe fugă sau cu gândul în altă parte, iar desertul devine adesea un moft sau doar o ultimă înghițitură care să mai îndulcească nota. De dragul sănătății noastre fizice, dar mai ales mintale, desertul ar trebui tratat așa cum ar trebui să fie orice masă în totalitatea ei: un moment de pauză, în care să te bucuri pe îndelete de gusturi și să poți digera în mod firesc hrana, de preferat într-o companie plăcută. Băutura trebuie să însoțească întreaga masă cu măsură, să completeze gustul mâncării, nu să-l copleșească, și să contribuie la o digestie cât mai ușoară.

Iată de ce uneori modul în care închei o masă poate fi decisiv pentru starea ta de spirit ulterioară. O masă luată în grabă sau întreruptă înainte de vreme îți va deregla aparatul digestiv pentru o bună parte a zilei. În schimb, un desert luat în tihnă, însoțit de o băutură digestivă, poate face ca masa să rămână o binemeritată pauză, sursă de energie și bună dispoziție, și nu un episod regretabil, care-ți va zdruncina organismul și te va indispune.

Masa se poate încheia cu un vin de desert. Acesta poate fi spumant, ușor dulce, dulce de-a dreptul sau fortifiat. Când vorbesc despre astfel de vinuri, mă gândesc în primul rând la vinurile licoroase. Este un termen generic sub care obișnuim să adunăm claie peste grămadă o mulțime de genuri, care se împart la rândul lor în mai multe categorii și diferă în funcție de tehnologia de fabricație și de cantitatea de zahăr pe care o conțin. Vinurile licoroase sunt cele care au mai mult de 50 de grame de zahăr la litru și nu conțin alcool adăugat. Cele mai cunoscute vinuri licoroase sunt: Sauternes și Cadillac din regiunea Bordeaux, Riesling, Gewurztraminer sau Muscat. Din categoria licoroaselor face parte și celebrul Tokaji, care are o concentrație de zahăr de până la 500 de grame, spre deosebire de Sauternes, de pildă, care are doar 100.

Vinurile fortifiate sunt vinuri dulci care conțin alcool adăugat (calvados, coniac sau armagnac în Franța, de pildă). Vinul de Porto, de exemplu, este probabil cel mai cunoscut vin fortifiat din lume. Există multe stiluri diferite de vinuri de Porto, diferențiate prin sursă, calitate și modul în care sunt învechite. De pildă, Ruby, cel mai tânăr, este un vin consistent și condimentat care a fost lăsat la învechit timp de doi sau trei ani înainte de îmbuteliere. Tawny a stat teoretic mai mult în butoaie, iar Vintage este de obicei cel mai bun vin dintr-o singură recoltă de calitate, învechit ca și Ruby, dar ținut apoi în sticle timp de 20 de ani sau mai mult. 

Sherry poate fi numit „fratele mai mare” din Spania. Se produce de mai bine de 2000 de ani și este creat printr-un proces unic de amestecare a vinurilor vechi și noi. Sursa principală de struguri pentru sherry este soiul palomino, cu toate că tipurile mai dulci de sherry conțin și o parte de pedro ximenez, un soi foarte dulce. În fine, italienii au Marsala. Ceva mai puțin alcolizat decât Porto, el este sec (40 de grame de zahăr la litru), demisec (41-100) sau dulce (peste 100). Este consumat cu precădere în Sicilia, mai puțin pe continent. Însă este folosit foarte des în bucătărie, la rețete precum „Pui marsala”, foarte populară mai ales în Statele Unite, dar și la Saltimbocca alla romana sau la celebrul desert Zabaglione.

Vinuri bune şi băuturi fine, precum şi multe reţete şi articole utile găsiţi pe www.theliquorstore.ro.