Apa tonică, băutura cu origini în zonele tropicale: Descoperă rețeta cu votcă

Apa tonică este o băutură adesea ignorată în cocktailuri și foarte rar băută ca atare. Gustul său aparte își are originile cu secole în urmă, în zonele tropicale, mai precis în Africa și Asia de Sud, unde era folosită în tratarea bolilor endemice.

Componenta ce-i conferă gustul acela amar este chinina, care a fost adăugată pentru a preveni malaria și care este considerată primul medicament modern.

Europenii foloseau această substanță diluată în apă încă din secolul al 17-lea. Un secol mai târziu însă, soldații englezi aflați la tropice au descoperit că medicamentul respectiv este mult mai plăcut combinat cu sifon, zahăr și gin. Și așa s-a născut ginul tonic. 

Astăzi, apa tonică este mult prea slabă ca să mai combată malaria (o legendă urbană spune că trebuie să bei cam doi litri odată ca să funcționeze), însă cocktailurile tonice sunt suficient de populare ca să susțină o industrie globală destul de înfloritoare. Apa tonică este mixată cu orice băutură spirtoasă „albă”, însă cocktailurile tonice cu gin sau cu votcă sunt de departe cele mai apreciate.  În Anglia, Franța, dar mai ales în Spania, popularitatea ginului, dar și nou descoperita sa diversitate au dus la apariția așa-ziselor „gin baruri”, populare mai ales în sezonul cald. Ginul a devenit prin urmare o băutură la modă, iar ginul tonic rețeta cea mai uzuală în care poți savura toate aceste arome noi.

Au apărut și noi reguli despre modul în care trebuie să prepari un gin tonic pentru a te putea bucura din plin de experiență. De pildă, barmanii recomandă să folosești un pahar de vin mare și pântecos, cum folosești, de pildă, la Aperol Spritz, și nu un pahar tip sondă, cum se obișnuia până acum. În felul acesta, poți folosi mai multă gheață și băutura are mai mult spațiu să-și deschidă aromele. În plus, dacă vei ține paharul de picior și vei folosi cuburi mari, gheața se va topi mai greu și băutura nu se va dilua atât de ușor.

Apa tonică este de asemenea foarte importantă. O apă prea acidulată, prea amară sau prea dulce va concura în gust aromele ginului. Iar proporțiile nu trebuie să depășească 50 de ml în cazul ginului și 250 de ml în cazul apei. În fine, ginul poate fi asezonat cu coajă de lămâie (există barmani care sunt de părere că pulpa de lămâie distruge gustul ginului), felii de castravete, boabe de ienupăr, coriandru sau frunze de mentă.

Dacă mixați apa tonică cu votcă, adăugați obligatoriu o aromă. Cel mai simplu ingredient pe care îl puteți folosi este siropul făcut în casă cu mentă, busuioc, cimbru sau rozmarin. Iată și rețeta: la o cantitate de zahăr folosiți aceeași cantitate de apă. Puneți apa și zahărul pe foc și, după un clocot, lăsați să mai fiarbă la foc mic amestecul până ce zahărul s-a topit complet.

După ce s-a răcit acest sirop simplu, mai dați-l într-un clocot cu orice plantă aromatică doriți. Busuiocul sau menta nu trebuie să fiarbă mai mult de 3-4 minute, apoi trebuie mărunțit în blender cu tot cu siropul cu care a fiert, ținut peste noapte la frigider și apoi strecurat. Rozmarinul și cimbrul trebuie să fie fiert în crenguțe, 8-10 minute, ținut peste noapte la frigider și apoi strecurat. Pentru 200 de ml de sirop simplu, folosiți un mănunchi de 7-8 tulpini de plantă. Siropul acesta ușor de preparat adaugă o aromă extrem de puternică amestecului de tonic și votcă, altminteri destul de banal și neutru din punct de vedere aromatic.

Vinuri bune şi băuturi fine, precum şi multe reţete şi articole utile găsiţi pe www.theliquorstore.ro.