„Alimente sănătoase” care nu sunt chiar atât de sănătoase

Interesele comerciale fac să ajungă în fața noastră diverse alimente promovate ca sănătoase, prezente în mentalul colectiv ca niște pietre de hotar ale nutriției. E greu să schimbăm acum mentalități la care marile firme de publicitate au lucrat zeci de ani, finanțate din diferența uriașă dintre costul de producție și prețul de vânzare. Pentru că și studiile științifice sau specialiștii se finanțează de către cineva. De obicei, de către producători.

CEREALELE INTEGRALE
Forma naturală a cerealelor (natura le face integrale), propusă ca alternativă mai sănătoasă la alimentele derivate din făină albă. Sigur, făina albă este poate chiar mai rea decât zahărul, dar nici „integralele” nu sunt prea departe. Aportul de fibre este, în continuare, destul de mic (comparativ cu totalul caloriilor) și irită intestinul (excepție fac fibrele din ovăz și psyllium). Apoi, glutenul, proteina care face pâinea pufoasă și gustoasă, poate induce o serie de tulburări și dezechilibre în organism, ușor de identificat dacă ții câteva săptămâni o dietă fără gluten. Dacă vrei fibre, mergi spre frunze (salate), leguminoase (fasole, mazăre, linte, năut), nuci și semințe.

Nucile și semințele au un aport mai mare chiar și de vitamine din grupul B (deși în acest domeniu ficatul este campionul). Acidul fitic din cerealele integrale chiar blochează asimilarea mineralelor, motiv pentru care sunt contraindicate în alimentația copiilor. Iar dacă ții neapărat să mănânci carbohidrați precum un atlet, atunci ai la dispoziție cereale fără gluten (orez, porumb) și pseudocereale, mult mai bogate în nutrienți (hrișcă, mei, amarant, quinoa). Germenii de grâu, în schimb, sunt un izvor de sănătate. Iar ca tipuri de făină putem folosi variante din nucă de cocos, migdale, orez.

ULEIURILE VEGETALE
Paradoxal, în forma lor presată la rece și nerafinată sunt mai sensibile la căldură, lumină și oxigen decât variantele moarte din punct de vedere biologic (rafinate). Aportul dezechilibrat de grăsimi de tip omega 6, cu efect pro-inflamator, cât și al unor acizi grași care pot crește colesterolul rău, face din uleiurile vegetale un pericol major pentru sănătate. Uleiul înseamnă calorii goale prin excelență, cea mai concentrată sursă de grăsime, chiar mai concentrată decât slănina sau untul. Dacă dieta conține și alimente insulinogenice în cantități mari (carbohidrați, în special), stocarea acestor grăsimi este inevitabilă.

Untul de arahide este și la noi din ce în ce mai popular, însă l-am importat cu întârziere: arahidele nu sunt nuci adevărate, ci înrudite cu leguminoasele, au un potențial alergenic mare, multe calorii și un risc de contaminare cu aflatoxină, o toxină periculoasă pentru ficat (induce cancer, mai ales în combinație cu alcoolul), care afectează sănătatea digestivă prin dezechilibrarea microbiomului. Deci rămânem la untul clasic, dar de la animale care au păscut iarbă, de preferat capre.

Alternativa este să mâncăm grăsimile direct din sursă (nuci și semințe), cât mai puțin preparate termic sau expuse la oxigen. Iar pentru omega 3, ne îndreptăm atenția către sursele marine (pește oceanic, ficat de cod, icre), pentru că în plante găsim o variantă fără beneficii semnificative pentru sănătatea sistemului nervos sau a aparatului cardiovascular.

FRUCTELE
Sigur, au vitamina C, antioxidanți, ceva fibre, un conținut mare de apă, dar cele mai multe au și cantități semnificative de zaharuri (carbohidrați simpli). Nu conțin alte vitamine sau minerale despre care să putem discuta. Sunt alimente specifice de vară, deci consumul lor trebuie corelat automat cu reducerea aportului de grăsimi. Se pretează cel mai bine la a fi mâncate separat de alte alimente și în special imediat după sau înainte de efortul fizic. Alegem, pe cât posibil, fructele mici, atât ca specie (fructe de pădure), cât și ca soi (mere mici, caise mici, corcodușe) etc. pentru a avea un raport cât mai bun de fitonutrienți și vitamine la caloriile cu care vin.

SOIA
Imposibil de mâncat în forma ei naturală, conține o serie de antinutrienți și toxine care trebuie eliminate prin înmuiere, fierbere, germinare etc. Îngrijorările cele mai mari sunt în legătură cu efectul estrogenic (benefic doar pentru femeile la menopauză), efectul goitrogenic (afectează funcția tiroidei), acidul fitic (inhibă asimilarea mineralelor), efectul alergenic, conținutul de inhibitori de proteaze (se opun digestiei).

Și aici apare un paradox: sunt mai sănătoase variantele de lapte de soia „industrial” decât cele făcute acasă, pentru că într-o fabrică modernă se pot folosi tehnologii care să elimine mare parte dintre aceste neajunsuri (temperaturi bine controlate, procese enzimatice, pH optim etc.). Pentru proteinele vegetale avem alternative diverse: mazăre, năut, linte, fasole.

Deci, atunci când ne facem un plan alimentar și ne documentăm în privința alimentelor sănătoase, este bine să verificăm sursa informațiilor, cât și interesele comerciale care se află în spatele lor.