Corina Boboc

Corina este o tânără creatoare curajoasă, care crede că poate învăța și face orice. Și chiar așa este! Are o energie și o putere creativă care te lovesc de la primul contact cu ea. Și, culmea, nu te sperie, ba te fac să zâmbești, pentru că tot vibe-ul ăsta emanat exprimă feminitate. A absolvit Universitatea de Arte București, ModăDesign Vestimentar, și și-a propus să creeze haine care să dezvăluie cea mai bună versiune a personalității fiecăruia și să folosească materiale textile naturale, plăcute pielii, feminitatea rămânând mereu alegerea ei.

Povestește-mi puţin despre background-ul tău. Cum a început povestea asta cu designul vestimentar? 

A început cu clasa a 12-a, când o creatoare de modă din Iași m-a întrebat dacă nu mi-ar plăcea să fac această meserie. A stârnit mai mult decât o curiozitate în mine și mi-am zis „Asta e! Asta vreau să fac în viaţă”. A fost ca un duh bun, care mi-a așternut ideea în minte și în suflet. 

Cum te jucai când erai mică? 

Am doi fraţi mai mari, un frate și o soră. Pentru că sora mea este mai mare cu 8 ani decât mine, iar fratele meu doar cu 4 ani, mă agăţam mai mult de el și de jucăriile lui: lego, mașinuţe, rareori îl puteam convinge să ne jucăm cu păpușele. Mă jucam și cu sora, dar doar când îi ascundeam jurnalul prin casă și o puneam să-l găsească. 

Ce ai învăţat de la Doina Levintza? 

De la Doina Levintza am învăţat faptul că pot învăţa orice și că pot face orice. Cred că, mai ales la început de drum, este foarte important să ai un mentor, un îndrumător profesional în care să ai încredere ca într-un părinte. 

Cum decurge pentru tine procesul creativ? De la inspiraţie până la produsul finit. 

Procesul creativ e diferit de fiecare dată. De pildă, ultima dată, în timpul unui spectacol de teatru, m-am trezit vizualizând următoarea colecţie. E ca atunci când îţi iese sufletul din corp și vezi totul de departe, nu auzi, nu vezi decât ce trebuie. Restul, până la produsul finit, e doar o poveste ce se leagă de la sine. 

Este important pentru tine să te distrezi în timp ce creezi și să nu te iei prea tare în serios? 

Mie îmi place să cred că nu mă iau foarte tare în serios. În timp ce lucrez, croiesc, desenez, poate chiar și cos, muzica și râsetele sunt la maximum în atelier. Mă iau prea tare în serios cu clienţii, pentru că îmi doresc foarte mult să fie și ei mulţumiţi de produsul lor, dar și eu. Nu-mi plac compromisurile. 

Cât de previzibilă este industria modei? 

Atât de previzibilă cât este și omul. Majoritatea lucrurilor se repetă, se simt direcţiile trendurilor, nu se schimbă niciodată dorinţa de a șoca, de a fi „altfel”, și cred că din această cauză unele colecţii sunt exagerate doar de dragul de a fi exagerate. 

Care este părerea ta legată de fast fashion? 

Eu cred foarte mult în achiziţionarea unor articole vestimentare cheie, de bună calitate, pe care le jonglezi în funcţie de necesităţi și stil. Cred că suntem unici fiecare dintre noi, avem dreptul să ne exprimăm personalitatea și ar trebui să profităm de el prin toate mijloacele. Nu vreau să mă gândesc la faptul că există o șansă să ne îmbrăcăm toţi la fel și, culmea, în același timp să murim îngropaţi în haine și să nu avem cu ce ne îmbrăca. E un paradox creat de fast fashion.

Ești designer și scenograf și foarte apropiată de lumea teatrului. Cum menţii echilibrul între clasic și contemporan? Și către ce se înclină balanţa? 

Sunt anumite linii clasice de la care nu mă îndepărtez, le transform, jonglez cu ele, mă joc cu ele, le duc mai departe. Drept concluzie, balanţa e la mijloc, iar clasicul contemporan e soluţia. (haha) 

Cât de mult te ajută scenografia în designul vestimentar? 

Orice formă de artă îţi deschide cât de puţin mintea spre alte căi de cunoaștere. Scenografia completează ce fac eu în design vestimentar, uneori chiar face să aibă mai mult sens, îi dă o altfel de viaţă. Scenografia oferă desginului vestimentar un context. 

Spune-mi 3 vedete de la Hollywood pe care ţi-ar plăcea să le îmbraci și de ce?

Primul impuls e să-ţi spun: cele mai feminine doamne de la Hollywood. Prima ar fi Nicole Kidman, apoi Meryl Streep și Cate Blanchett. 

Ce artiști vizuali urmărești? 

Am făcut o obsesie în ultimele luni pentru Schiele. 

Cum ai descrie, din punct de vedere sentimental, designul vestimentar? 

E dragostea aia pe care trebuie să o ai. E un „must have”. 

Dacă ai putea alege pe cineva din istorie (viu sau decedat, din ficţiune sau din realitate), cine ţi-ar plăcea cel mai mult să-ţi poarte creaţiile? 

Edie Sedgwick! 

Cum a apărut noua ta colecţie, herbeat? 

Mi-am dorit foarte mult să fac o colecţie de geci impermeabile, dar care să fie și colorate, și cool de purtat. Ideea am dus-o mai departe și am conceput salopete (jumpsuit) care să fie de asemenea impermeabile și pe care să le poţi purta, de exemplu, când pleci în vacanţă într-o capitală europeană și e friguţ, bate vântul, mai și plouă, tu vizitezi toată ziua, dar vrei să fii și funky. 

Ce părere ai despre mix-ul dintre tehnologie și fashion? 

Dacă vorbim despre tehnologie în fashion, reprezentată prin colecţii imprimate 3D, prin haine care își schimbă culorile, este absolut firesc ca lucrurile să evolueze în acest sens, pentru că aproape totul în jurul nostru este tehnologie. Poate că nu este cu adevărat folositor, dar e o evoluţie în rând cu lumea. Însă dacă vorbim despre tehnologie ca soluţie pentru diminuarea efectelor pe care hainele le au asupra mediului, atunci lucrurile capătă un sens. 

Cum crezi că va arăta industria modei peste 10 ani? 

Cred că la noi în ţară se va dezvolta și mai mult, vor fi mai mulţi desgineri și, sper, mai multe persoane care se apropie de atelierele designerilor. 

Care este viziunea ta despre viitor? 

Viitorul e aproape, viitorul ni-l facem noi. Prin urmare, încerc să am încredere în tinerele generaţii, care nu arată cu degetul și care au conștiinţa faptului că e de ajuns să îţi faci curat în propria grădină ca să ajungă să fie curat în tot satul. 

Poţi să descrii propria estetică în 5 cuvinte? 

Punerea în evidenţă a feminităţii.

De Cristian Niculae