Dulce, sărat, acru
Întotdeauna mi-a plăcut să combin dulcele cu sărat. Mama îmi tot spunea că o să am probleme cu stomacul pentru că puneam prea multă sare pe pâinea prăjită dată cu unt, peste care puneam și un strat de dulceață. Îmi amintesc cum bunicu’ spunea mereu că el nu mănâncă ciorba dacă nu e puțin acră. Că așa e bună. Să te spele. Prima dată când am gustat cafea, am rămas cu un gust amar. Dar după ceva ani, îmi place atunci când beau o cafea și simt puțină amăreală. Cam așa am rămas și din diverse interacțiuni cu oamenii. Cu diferite gusturi. Cred că cele 5 gusturi de bază ne definesc. Se regăsesc în fiecare dintre noi. Și, la fel cum îți dorești să prepari o mâncare bună sau o cafea echilibrată, cam așa stă treaba și cu noi.
Unii oameni sunt dulci. Îți transmit, așa, acel ceva. Acel ceva frumos și plăcut și liniștitor. Îți pot da și un sentiment dulce-acrișor. Uneori, nu tot ceea ce e dulce e neapărat și sănătos, right? Adică, dacă te apuci să mănânci o ciocolată imensă, pe moment va fi plăcut. Dar cu siguranță nu o să te simți OK după. Cam așa e și cu oamenii. Nu toți oamenii dulci îți fac neapărat bine. Totodată, sunt oamenii ăia dulci pe care nu îi apreciem. Trebuie să înveți să guști o cantitate mică. Des. Ușor. Să savurezi din plin dulceața din oameni. Să o apreciezi. Să nu înfuleci ciocolata, ci să înțelegi că poți lua o bucățică și mai târziu. Să te bucuri din nou de plăcerea oferită de ingredientele ei. E ca la un first date, dacă ai putea să spui asta. Trebuie să păstrezi misterul. Să dai din dulce sau să primești din dulce și să vrei să descoperi mai mult.
Unii oameni sunt sărați. Nu știu exact cum i-aș descrie. Cred că fiecare dintre noi avem o cantitate de sare în suflet. Fie că o folosești ca pe un scut sau nu, ea există. Cred că există ca să asigure un echilibru. Nu cred că oamenii sărați sunt neapărat dăunători. Aici depinde de noi cum privim acest termen de sărat.
Unii oameni îți lasă un gust amar sau acru. Ceva nu se leagă. Ceva nu simți. Interacțiunea nu e potrivită pentru tine sau personalitatea lor nu e ceea ce cauți, ceea ce înțelegi, ceea ce îți trezește interes. Sunt acțiuni, comportamente, personalități pe care le judecăm instant și instinctiv, fără să avem întotdeauna un motiv. Și rămânem cu asta – cu un gust amar sau acru. Și judecăm, arătăm cu degetul sau ducem vorba mai departe. Că acel om, acel om e nu știu cum și bla-bla-bla. Când poate e pur și simplu vorba de context, de moment și nu e așa.
La fel cum la degustarea cafelei există acel proces de evaluare senzorială bazată pe gusturile de bază, cam așa ar trebui să procedăm și noi unii cu alții. În contextul actual al societății în care trăim, cred că uităm din ce în ce mai mult de lucrurile simple și mărunte, lucrurile esențiale care ne conectează cu adevărat, care ne ajută să ne descoperim. Am zis de multe ori că am uitat sau am devenit incapabili să ne mai folosim simțurile cu adevărat, iar fiecare număr sper să vă poarte prin această călătorie a simțurilor așa cum ne-am dorit. Să citiți, să mirosiți, să auziți fiecare cuvânt, să atingeți paginile și să gustați fiecare poveste așa cum ar trebui.
Nu cred că există gustul perfect. Nici la mâncare. Nici la cafea. Nici la vin sau orice altceva. Nici la oameni. E vorba doar de echilibru. Puțin, în porții mici, cu atenție, cu grijă. Căci fiecare dintre noi e dulce, sărat, acru și amar.
Text: Ioana Sabo
Fotografii: Cristian Niculae
Styling: Ema Baniță
Make-up: Adina Vlad
Hair: Alex Sârghe
Modele: Cristiana Grasu (MRA Models), Miruna Sfetcu (Urbanik Models), Daniela Tocari și Ștefan Lupu
Fotografiile fac parte din proiectul UnMe
Comentarii