Cum ne trădează gesturile?

Este foarte interesant, din perspectivă psihologică, să dezbatem un subiect atât de vast. Cu atât mai mult cu cât serialele de genul "Lie to me” au creat aproape o isterie, în încercarea de a arăta cât de ușor poate fi să "vezi” cumva dincolo de cuvintele celuilalt.

De ce? Pentru că, de cele mai multe ori, oamenii tind să ascundă ceea ce gândesc cu adevărat, pentru a transmite ceea ce consideră oportun sau potrivit persoanei căreia se adresează sau momentului în care are loc conversaţia. Sau are mai de grabă legătură cu interesul său imediat sau ulterior, mai mult decât este legat de faptele sale. 

Această componentă a comportamentului uman ce conţine toate informaţiile adevărate, dincolo de cuvinte, poartă denumirea de limbaj nonverbal. Iar limbajul nonverbal poate conţine până la 90% din mesajele pe care le transmitem, involuntar sau asumat, celorlalţi și înglobează: modul în care ne îmbrăcăm, ne asortăm, ne aranjăm părul, ne îngrijim corpul, mimica feţei, gesturile pe care le facem atunci când vorbim sau ascultăm, poziţia corpului, locul pe care îl ocupăm la o masă în funcţie de spaţiul încăperii, adicţiile etc. 

Trebuie însă, înainte de orice, să subliniem faptul că nu există gest care să aibă o conotaţie universal valabilă. Cum se spune, de exemplu, despre gestul de a-ţi încrucișa braţele - înseamnă că te închizi sau că te aperi. În anumite contexte, la anumite persoane, poate însemna că le este frig sau sunt dezinteresate de subiect. 

Înainte de orice deci, prima regulă constă în a înţelege mimica și gestica celuilalt, care sunt elementele pe care le face din imitaţie socială sau familială, care îi sunt ticurile, obiceiurile, obișnuinţele. Apoi, este important să vedem care este interesul lui în ceea ce ne privește, pentru a merita să încercăm să îi descifrăm adevăratele intenţii.

Vocea. Tonul vocii, ritmul vorbirii pot indica cu ușurinţă dacă celălalt își dorește să ne mintă sau să ne impresioneze. O voce ridicată poate arăta autoritate sau complex de inferioritate, pe care celălalt încearcă să îl mascheze printr-un complex de superioritate. Ritmul poate să denote o tulburare de personalitate, un interes ce nu îl poate masca sau, pur și simplu, timiditate. 

Cuvintele. Modul de a construi frazele poate să denote o educaţie superioară. De asemenea, se poate remarca dacă este o persoană optimistă sau pesimistă, în funcţie de cum își prezintă viaţa și așteptările. Ascultând cu atenţie ce ni se povestește, putem înţelege dacă este vorba despre un flirt, despre un prieten care se descarcă, despre un psihopat sau un depresiv. 

Ochii. Sunt oglinda sufletului. De la cât de îngrijiţi sunt până la ridurile din jurul lor, toate sunt mesaje ce ne spun despre viaţa interlocutorului. În general, o persoană care minte este o persoană care nu ne privește în ochi, care clipește des sau care se uită prin noi. Pentru că o persoană care minte are un anumit grad de anxietate și aceasta trebuie cumva descărcată. 

Gura. Grimasele, colţurile căzute, ridurile din jurul gurii, toate reprezintă o hartă a emoţiilor, ce poate fi interpretată. 

Poziţia corpului. O poziţie dominatoare este atunci când individul stă cu spatele drept și privirea ușor condescendentă. Cum, de altfel, o poziţie umilă este ușor de recunoscut, după spatele arcuit și capul ţinut între umerii ridicaţi. 

Un alt aspect ce ne poate face să înţelegem mai multe despre celălalt decât își dorește el ţine de câteva afecţiuni psihologice. 

O persoană care minte va avea în mod cert un anumit grad de anxietate în funcţie de interesul pe care îl reprezentăm, dar și de experienţa lui. Această anxietate trebuie cumva eliberată, iar eliberarea ei se poate manifesta prin: rictus, scărpinat, ticuri ale mâinii, bălăngănitul piciorului, privire nesigură, strâns din ochi. 

O persoană care flirtează te privește destul de des, își mângâie părul, își schimbă poziţia corpului. 

De ce este important să descifrăm ce reprezintă de fapt interlocutorul și ce dorește cu adevărat de la noi? Pentru a nu cădea în plasa unui psihopat, pentru a ne crește șansele la o negociere, pentru a sesiza când suntem manipulaţi de o persoană care are importanţă pentru noi. Însă pentru a atinge un prag ridicat de dezvoltare în această știinţă, trebuie să apelăm la un specialist. Altfel, totul poate rămâne doar un roman interesant, palpitant, care ne-a oferit anumite informaţii ce ni se par simple, dar care nu ne-a creat acea abilitate de "a vedea dincolo de cuvinte”, de care aveam nevoie.

Ce mai poţi descoperi dacă ești atent la interlocutor? 

Poţi remarca uneori, cu foarte multă ușurinţă, o tulburare psihică gravă, o tulburare de personalitate sau, pur și simplu, o timiditate exagerată. Dar să vedem care pot fi, conform cu gravitatea lor, elementele ce le putem descoperi la cel cu care discutăm: 

- O tulburare psihică, cum ar fi o schizofrenie. Un comportament sever dezorganizat, o îmbrăcăminte total nepotrivită, delirul sau halucinaţiile pot lesne duce cu gândul la o boală gravă, ce trebuie tratată de urgenţă. 

- O tulburare de personalitate. Dacă vorbim de un personaj care se îmbracă strident, care folosește un ton teatral, putem să ne gândim la un narcisist sau un histrionic. În schimb, dacă vorbim de o persoană care nu are prieteni, se exprimă cu greutate și se ferește cât poate de socializare, avem de-a face cu o tulburare de personalitate schizoidă.

- Psihopatia poate fi mai bine înţeleasă dacă descoperim la timp capacitatea lor de a manipula, lipsa de empatie foarte bine mimată printr-un șarm desăvârșit, dar și atenţia exagerată la detalii. Această atenţie deosebită la detalii îi diferenţiază clar de sociopaţi, aceștia fiind foarte agitaţi, nervoși, dezorganizaţi, insensibili și aroganţi. 

- O tulburare de comportament. Dacă aflăm că persoana din faţa noastră a avut episoade de agresiune faţă de oameni sau animale, dacă a distrus bunuri, dacă obișnuiește să mintă sau să păcălească, atunci trebuie să știm că vorbim de o tulburare de comportament. 

Este important să încercăm să-i privim pe cei apropiaţi prin prisma celor de mai sus. Pentru că, de foarte multe ori, am descoperit în cabinet boli grave, ce se manifestau clar de la începutul unei relaţii (de cuplu, de prietenie, de serviciu), dar pe care partenerul sănătos nu a știut să le descifreze la timp.

De Constantin Cornea (psiholog)

Foto Getty Images