CREIONETICA - Viața unui cuplu în colaje și muzică
Ilinca. Este în internship. Și nu e vorba despre o studentă care vrea să lucreze în industrie, ci puiul de om care e pe cale să pășească într-o lume pe care părinții ei o construiesc din colaje acompaniate de muzică. Cristiana și Andrei Bucureci sunt cei doi fondatori ai Creionetica, doi oameni cu o viziune și o perspectivă ușor diferită față de oamenii pe care i-am întâlnit în domeniu. Au îmbinat creativitatea cu promovarea cauzelor sociale. De la expoziții la video-uri, la proiecte pentru clienții agenției. Ba, mai mult, nu credeam că voi simți o energie atât de faină într-un dialog pe Skype. Ce-i drept, nu mi-a fost ușor să înregistrez, să notez, apoi să ascult cu atenție recording-ul foarte noisy, căci nu am vrut să ratez absolut nimic important din discuția cu ei. Nu că mi-ar ajunge paginile. În timp ce le transcriam răspunsurile, mi-am imaginat cu aș putea să desenez, ce piese să aleg, cum să construiesc un colaj care să îi descrie perfect. Dar există deja. Se vede în munca lor, în simplitatea și în fericirea pură pe care o transmit, în atitudinea lor super-deschisă.
Cristiana și Andrei, și Ilinca on her way.
Mi-a lansat o provocare. Eu îmi tot cumpăram albume de colaje din călătorii și mi-a zis că el crede că pot face și eu.
Cum sunteți?
C: Mmmmbine (zâmbește).
A: Cred că nu suntem chiar conștienți de ce ne așteaptă.
Eh, niciodată nu ești pregătit. În plus, o să aveți o viață și mai colorată.
A: Da, colorată vizual și auditiv. Că tot ne place nouă să le îmbinăm cât de mult putem.
Îmi plac enorm. Bun, hai să ne cunoaștem mai bine, chiar dacă e virtual. Spune-ți-mi despre voi. De unde a pornit pasiunea pentru toate lucrurile minunate pe care le faceți?
A: Ne place și ne concentrăm pe direcția creativă din industria de advertising, adică nu există neapărat rețete și nu se mizează pe minimalist, ci pe atitudine. Colajele Cristianei chiar mi se pare că au atitudinea potrivită pentru direcția în care se îndreaptă advertising-ul.
C: Colajele sunt o pasiune. Creionetica este agenția noastră de comunicare la care lucrăm zilnic. Suntem pasionați de graphic design, comunicare, istoria artelor. Facem campanii de comunicare pe zona culturală, socială și de mediu. Eu fac colaje datorită lui (arată spre Andrei). Mi-a lansat o provocare. Eu îmi tot cumpăram albume de colaje din călătorii și mi-a zis că el crede că pot face și eu. Înainte făceam doar graphic design doar pentru clienți. A lansat, alături de trupa lui, Crowd Control, un album pentru care mi-au propus să fac artwork. Atât pentru album, cât și pentru fiecare piesă. Am făcut multe colaje pe timp de noapte. A fost ca un maraton. Am făcut și digital, și cu decupat și scanat și editat. Am făcut și o expoziție când a lansat Andrei albumul. Cumva nefiresc. După care, am și animat colajele prin gif-uri.
Andrei se ridică și dispare preț de câteva secunde. Mă gândeam că poate s-a dus după un pahar de apă, dar el s-a întors cu unul dintre colajele printate.
A: Uite, ca să fie și ilustrativ.
Am rămas complet uimită. Mă uitam în primul rând la cât de fain arată o interpretare atât de simplă, care ține doar de perspectivă, dar mi-a atras atenția și chimia colorată dintre ei.
A: Aceasta este coperta albumului. Am avut expoziție de 12 colaje la Romanian Design Week.
C: Apoi, am avut o expoziție denumită B Cause, în care am avut în prim-plan fructe și legume care jucau rolul unor personaje fantastice, prin care să promovăm Zilele Internaționale pe care nimeni nu le bagă în seamă, precum Ziua Drepturilor Omului…
A: Ziua Internațională a refugiaților, a apei, fără fumat. Am ales 12 luni, dar am mers până la 19 colaje care combinau legumele de sezon și Ziua Internațională aferentă lunii respective. Spre exemplu, Ziua Internațională a Drepturilor Omului despre care vorbea Cristiana este în decembrie. Am mers pe legume de seră, cum ar fi morcovul. În colaj, morcovii militau pentru pace.
C: Le-am expus în toată țara. Acum, le găsești la noi în bucătărie.
Ah, ce tare. Că tot au ajuns prin toată țara. Cum a recționat lumea, ce feedback ați primit până acum?
C: Foarte bine, altfel nu continuam. Eram destul de sceptică legat de talentul meu (râd amândoi). Lumea ne spunea despre cum le-ar vedea imprimate pe haine, că ar trebui să le fac mai mari și tot așa. Încercăm să le propunem clienților tehnica colajului, dar nu toată lumea este deschisă. Este într-adevăr o abordare mai îndrăzneață, dar am văzut că multe festivaluri și evenimente au început să le folosească.
Cum e pentru voi doi să lucrați împreună, să colaborați?
C: Hehe. Nouă ne place. Suntem împreună de 7 ani și lucrăm împreună de 6. Am început povestea și businessul în același timp. Suntem amândoi pasionați de arte vizuale în general, de film. Pierdem timpul în vacanțe în librării. E și provocator, pentru că e greu să stabilim și granițe. Am trasat și linii pentru a despărți timpul petrecut acasă de timpul petrecut în Creionetica. Acum putem să ne luăm vacanțe când vrem, unde vrem. Un date.
A: Am scos-o pe Cristiana destul de mult în ultima vreme, pentru că atunci când o să vină Ilinca nu o să mai avem mult timp. Dar eu nu cred că e chiar așa cum zice lumea, care e îngrijorată. Am citit, ne-am documentat. Cred că cel mai mult contează relaxarea.
Combinația dintre relaxare, muncă, fericire, oboseală, perseverență și creativitate. Sunt un duo demn de cărțile de ilustrații pe care poate Ilinca le va creiona atunci când va crește. Andrei are propria lui formație și este pasionat de muzică, aproape la fel de mult ca de partea creativă de la muncă. Sau invers, încă nu mi-am dat seama.
Cum ar arăta Andrei descris de un colaj?
A: M-a colat deja Cristiana.
C: Aș face ceva cu cranii, dar și boem. Este un om foarte calm zi de zi. Pe scenă, este uau. Ai impresia că este altă persoană. Aș face ceva cu două capete.
Iar tu, Andrei, dacă ar fi să alegi o melodie care să o descrie pe Cristiana?
A: Păi, să știi că am făcut împreună colaborarea pentru album și una dintre piese este dedicată ei. Noi doi suntem pe aceeași frecvență, iar ea mă atrage într-o direcție în care lumea este într-o constantă evoluție. E ca o sclipire.
Având în vedere că ați găsit o modalitate de a îmbina cam toate pasiunile, a le transforma în carieră și a veni cu idei noi în industrie, ce îi sfătuiți pe cei mai mici care ar vrea să lucreze în domeniu?
A: Să își construiască un brand de sine stătător. Trebuie să muncească foarte mult. Să își găsească un stil și să construiască pe el. Să și riște, să aibă curaj, dar să privească și în ansamblu. Sistemul este acolo și poți să vezi ce înseamnă să lucrezi la scală mare. Avem în acest secol community building, care este cea mai mare răsplată pe care o poți primi. Nu pentru că ai colaborat cu un brand mare sau ai scos-o la capăt cu cea mai mare campanie. În momentul în care îți câștigi independența, ești pe drumul cel bun.
C: Da, și mie mi se pare că mulți tineri care sunt pe val încearcă să copieze. Nu prea mai știi ce să crezi când vezi cât de mult seamănă ilustrațiile între ele. Asta se întâmplă și în muzică, chiar ce vorbeam cu Andrei. Nu trebuie să semene cu ceva ca să îți validezi valoarea. Dacă tu te hrănești cu artă și cu munca ta, banii ar trebui să fie pe plan secund și să te regăsești în tot ce faci.
Și muzica e o modalitate de comunicare. Ce muzică vă inspiră, ce muzică ascultați?
C: Avem trupele noastre preferate, cum ar fi The XX, Tampe Impala, Glass Animals. Sunt așa, mai psihedelice. Mie îmi place și Arcade Fire.
A: Sau Lights Out, de la Cluj. S-au relansat într-o formulă nouă.
De la discuția despre muzică, am ajuns la o recomandare de film denumit B-Movie: Lust & Sound in West Berlin. Am vorbit despre proiectele lor, i-am urmărit cum se completează unul pe celălalt atunci când vorbesc despre valorile pe care le transmite arta. Valorile de care uităm, indiferent dacă vorbim despre arta vizuală sau muzicală. M-au încărcat cu o energie pe care am asociat-o cu cea pe care o simțeam când îmi citea mama povești din cărțile cu ilustrații. Mi-am imaginat cum stau ei în fața unui pătuț și își spun povestea de viață prin cântece și ilustrații.
Ați făcut atât de multe lucruri faine, nici nu cred că o să apuc să le aștern sau să le povestesc, căci sper să conving lumea, prin povestea voastră, să dea un search și să se convingă singuri de frumusețea colajelor și a proiectelor voastre. Vă gândiți la ce o să pasați către Ilinca – arta vizuală sau muzica?
C: Ea singură trebuie să se inspire din ceea ce facem noi. Dacă o să găsească o chemare către colaje, o să o încurajez, dacă nu, va face ce vrea ea. Eu pe masă am foarte multe foi și bucăți pentru colaje. Cred că va fi fun pentru ea.
Sper să reușesc să îmbin măcar jumătate din ce mi-ați povestit și, când va ajunge mare, să citească.
A: Sau în versiunea vizuală făcută de Cristiana (râd amândoi).
Dar în timp ce ne luam la revedere, eram conștientă că ne vom mai întâlni la și mai multe povești. Poate la fel de colorate, la fel de simple, dar complexe, precum elementele dintr-un colaj. Sau structura unei melodii.
De Ioana Sabo
Comentarii