BUCUREȘTI PRIDE. Om vs.homosexual

E săptămâna diversității în București, ține până pe 25 iunie, când are loc Bucharest Pride. A fost un an greu pentru comunitatea LGBT, cu drama de proporții din Orlando, SUA, în care peste 50 de persoane din această comunitate și-au pierdut viața într-un atac armat, iar în România cu strângerea a 3 milioane de semnături împotriva posibilității căsătoriilor între persoane de același sex. L-am invitat pe Adrian Teleșpan, scriitor și gay, să scrie un text despre acceptare și normalitate. 

NOTĂ DE SUPRASOL

Prin Dumnezeu înțeleg orice factor care ar fi putut posibil să ne creeze, iar opinia mea e că între suflet și psihic e o distanța infinit mai scurtă decât între torace și cutia craniană.

Sunt homosexual și cumva simt că ar trebui să mă implic mai mult în această luptă menită să îi facă pe toți oamenii să înțeleagă că homosexualitatea este un lucru normal. Pe de altă parte, rațiunea nu prea mă lasă să fac asta, pentru că, așa cum am scris și mai devreme, în această luptă, atât de o parte, cât și de alta, sunt implicați oameni.

Biblia spune că Dumnezeu ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa și, într-adevăr, toți oamenii sunt bipezi, au ochi, urechi, nas, gură… Încă nu mi-e clar de ce avem organe de reproducere, pentru că asta înseamnă că și Cel de sus avea, iar nevoia Lui în acest sens nu-mi vine ușor să o pricep. Ceva nu se leagă aici pentru mine, dar asta e o dilemă mai mult personală și nu merită dezbătută acum.

Dumnezeu ne-a dat o formă relativ asemănătoare, însă nu ne-a dat tuturor aceeași iluminare și nici aceeași capacitate de a înțelege mersul lucrurilor în același fel. Mai pe românește, așa cum pe unii ne-a făcut mai înalți, pe alții mai scunzi, pe unii mai frumoși, pe alții mai urâți, pe unii negri, pe alții albi, așa pe unii ne-a făcut mai deștepți, pe alții mai proști și, oricât de incredibil ar părea, unora ne-a dat mai mult suflet, altora mai puțin. Și de asta, de-a lungul istoriei ne-am lovit de Hitler, de Freddie Mercury, de Iosif Stalin, de Malala Yousafzai, de Mao Zedong sau de Mahatma Gandhi. Mai mult decât faptul că ne-a făcut atât de diferiți ca IQ, Dumnezeu nu ne-a plasat pe toți în familii educate, în medii rasate, nu ne-a dat pe toți la școală (nu că asta ar fi un factor clar în vederea acceptării comunității LGBT, dar cazurile de homofobie sunt mai rare aici…). Nu ne-am născut cu șanse egale de a înțelege lucrurile. Evident, există și excepții de oameni care au pornit de la nimic educațional și spiritual și au ajuns, cel mai probabil, acolo unde trebuiau să ajungă. Dar numărul acestora este unul foarte mic și de asta se numesc excepții. La fel de evident, percepția asupra homosexualității în țările dezvoltate și unde educația are o valoare este una favorabilă comunității. De ce? Pentru că o educație riguroasă îți poate deschide cât de cât puțina minte pe care o ai.

Din această cauză aș spune că, nu doar în România, dar și la nivel global, această luptă de acceptare a homosexualilor de către toată lumea este una inutilă. Nu cred că oamenii pot fi educați de oameni în această privință. Nu cred că poți convinge orice om de evoluția normalității, atâta vreme cât el nu are capacitatea de a pricepe acest lucru. Nu poți convinge orice om că homo - sexualitatea a existat dintotdeauna și că, la un moment dat, era o treabă normală. Nu poți convinge orice om că în Sodoma și Gomora s-a întâmplat să fie și homosexuali și lesbiene care o ardeau promiscuu, tocmai pentru că actele sexuale între parteneri de același sex erau normale. Nu poți convinge un om cu un IQ de 90 că a fi homosexual este firesc și că orientarea sexuală este un atribut efectiv inofensiv la nivel social. Nu poți convinge orice om că toți homosexualii provin din acte sexuale heterosexuale, iar apariția lor pe pământ e una normală și nu efectul unei boli psihice sau prin implicarea Satanei. Nu poți, pur și simplu. Pentru că omul ăla nu are această capacitate de înțelegere.

Pentru a schimba aceste convingeri este nevoie de un Mesia care să se pogoare din cer și să spună: Horațiu și Mihai sunt OK împreună. E foarte posibil ca, în acest caz, omul mai puțin înzestrat să se lepede și de Mesia, dacă El vine și îi spune treaba asta și să își facă singur un chip cioplit care să condamne homosexualitatea. Pentru că e mult mai ușor să adaptezi un zeu la convingerile tale, decât să-ți adaptezi convingerile la nivelul cuiva mai deștept decât tine. Pentru că nu poți. În schimb, copiii pot fi educați întru acceptare. Dar degeaba profesorul le spune că gay e OK, dacă părinții le spun că nu. Și, încă o dată, am impresia că lupta asta e una pierdută în anumite, haideți să nu le spunem medii, ci zone geografice.

Nu spun că Dumnezeu a greșit cu diversificarea asta a interiorului speciei umane, însă a greșit când a făcut raportul din punct de vedere numeric și, din păcate, sunt mult mai mulți proști, mult mai mulți oameni care nu au noroc de o educație de bun-simț, mult mai puțini oameni cu mult suflet. Și de aici ajungem direct la importanța și la deschiderea liderilor vizavi de acest subiect. Politici, religioși, de orice fel. Nu cred, poate greșesc, că numărul homofobilor raportat la cel al populației este diferit în România de cel din SUA, Olanda sau Australia. Știu, însă, că ultimele trei țări menționate au legislații care protejează comunitatea LGBT. Legislații care au fost impuse de lideri. Adică s-au dat legi, iar oamenilor le e frică de lege. Nu înjuri homosexualul pe stradă, pentru că ți-e frică de amendă, de închisoare.

În România nu există așa ceva. În România sigur ai făcut și tu ceva și ți-ai cerut-o. Și ca România sunt multe țări. În România, homosexualitatea este un subiect sensibil pentru politicieni. Pentru că majoritatea electoratului este unul religios și condamnă homosexualitatea de principiu, nu din convingere, iar cariera politică este mult mai importantă decât convingerile. Nu i-am auzit niciodată pe Ion Iliescu, Călin Popescu-Tăriceanu, Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Crin Antonescu, Victor Ponta, Dacian Cioloș, Klaus Iohannis vorbind despre sau susținând această comunitate. 

Zero abordare. Când vine vorba de homosexuali, niciun politician nu are coaie. Singurul care a adus vorba a fost Traian Băsescu, care l-a numit găozar pe un jurnalist. Pentru că asta face homosexualitatea din om. Îl reduce la nivel de gaură.
Problema în România nu este legată de oameni, ci de politicieni. Nu oamenii trebuie convinși că homosexualii sunt în regulă, pentru că e imposibil. În schimb, prin lobby agresiv și chiar fonduri pompate în campanii, câțiva politicieni pot fi convinși că e în regulă și de bun-simț să susțină această comunitate. Nu știu câți politicieni își imaginează că homosexualii votează, dar, ei bine, o fac. La fel o fac și prietenii heterosexuali ai homosexualilor.

E nevoie de legi aici, nu de convingerea în masă a populației. Nici nu vreau să mă accepte toată lumea, dar vreau ca ăla care m-a strigat poponar pe stradă, pentru că m-a văzut cu plicul de la Balenciaga în mână, să plătească o amendă de 500 lei. Să vedem, mă mai strigă încă o dată? Și da, plicul este o metaforă, nu vorbesc punctual de mine. Eu prefer Lanvin. M-ai lovit pentru că m-ai văzut ieșind din clubul de homosexuali? Un an de închisoare. Să vedem, mă mai lovești o dată? Nu cred.

Frica și rușinea sunt două elemente fundamentale ale percepției homosexualilor în țările fără o legislație concretă care să susțină comunitatea LGBT. Homosexualilor le e rușine să se exprime, pentru că celor mai mulți oameni nu le e frică să dea în ei cu vorba sau cu pumnul. Atunci când ești homosexual și îți e frică să te exprimi, oamenii nu știu de tine. Și, așa cum nu îți cunosc ție orientarea sexuală, la fel se întâmplă cu mii de alți homosexuali. Iar numărul acestora pare mult mai mic decât cel real. Problema aceasta fiind atât în mediul profesional, cât și cel familial. Îmi place să cred că o legislație sănătoasă ar duce la un număr mare de coming out-uri. Și îmi mai place să cred că, astfel, oamenii s-ar obișnui ceva mai ușor cu existența noastră.

De ce credeți că, în țările cu legislație care protejează comunitatea LGBT, numărul cunoscut al acestora este mult mai mare? Nu pentru că acolo s-au născut mai mulți, ci pentru că nu le frică să spună ce sunt. În România, din punctul meu de vedere, homosexualiatea nu trebuie acceptată, ci respectată. Doar că, în acest caz, respectul nu trebuie câștigat, ci impus. De lideri.

ADRIAN TELESPAN este autorul romanului „Cimitirul”, publicat de Herg Benet în 2013 și care, în mod surprinzător, s-a vândut în peste treisprezece mii de exemplare, în ciuda subiectului „sensibil” abordat: Adrian Teleșpan este homosexual, la fel și personajul său principal. Înainte de a scrie „Cimitirul”, Teleșpan a fost producător executiv la aproape toate televiziunile din București. A avut șansa de a lucra peste tot, pentru că, așa cum singur recunoaște, era dat afară de la aproape toate locurile de muncă, cu mici excepții, de unde și-a dat singur demisia.

NU ESTE CUNOSCUTĂ „CAUZA” HOMOSEXUALITĂȚII.

Nimeni nu știe ce face un om să fie homosexual. Mii de psihologi care au studiat fenomenul de-a lungul timpului nu au reușit să găsească un răspuns. Mii de geneticieni care au studiat structura omului din perspectiva ADN-ului nu au reușit să găsească un răspuns în acest sens. E foarte probabil ca homosexualii să existe pentru că există. De principiu, homosexualii nu își doresc să știe de ce sunt homosexuali. Își doresc, însă, siguranță și o legislație care să îi protejeze mai mult decât își doresc toleranță.

ATUNCI CÂND BLAMEAZĂ HOMOSEXUALITATEA, populația homofobă uită de aportul imens pe care l-au avut personalități cu această orientare sexuală sau bisexuală, în varii domenii și de-a lungul istoriei: Pedro Almodovar, Billie Joe Armstrong, Joan Baez, William S. Burroughs, Wanda Sykes, Byron, Paul Verlaine, Martina Navratilova, Truman Capote, Montgomery Clift, Tim Cook, Freddie Mercury, Virginia Woolf, Oscar Wilde, Marc Jacobs, Sappho, Gore Vidal, Christian Dior, Alan Turing, Piotr Ilici Ceaikovski, K.D. Lang, Andy Warhol, Gertrude Stein, David LaChapelle, Anderson Cooper, Oliver Sacks, Tennessee Williams, Ian Thorpe, Walt Whitman, Leonardo DaVinci, Ellen DeGeneres, Stephen Fry, Michael Stipe, Marcel Proust, Greta Garbo, Marchizul de Sade, Marlene Dietrich, Boy George, Sir Ian McKellen, Tom Ford, Sia, Elton John, Janis Joplin, Frida Kahlo.

PROGRAM „SĂPTĂMÂNA DIVERSITĂȚII”

24 iunie, de la ora 09:00 la Hotel Intercontinental, Bulevardul Nicolae Bălcescu 4, Sala Fortuna, București – Conferința internațională Combaterea discriminării și promovarea egalității în Europa – Provocări politice și legislative în România

24 iunie, 18:30-23:00 Share Café, seară de Board Games, cu jocuri care pot fi jucate de toți participanții în același timp

25 iunie – Bucharest Pride 

15:30, la Arcul de Triumf!

15:30-16:30 – adunarea participanților, discursuri

16:30-17:00 – luări de cuvânt

17:00-18:00 – Marșul Diversității

18:00-19:55 – activități în aer liber

Adunarea participanților se va face la începutul Șoselei Kiseleff. Voluntarii Accept vă vor îndruma către punctul de pornire.
Pentru cei ce vin de la Metrou Aviatorilor este recomandat să iasă la gura de metrou de la televiziune/Raiffeisen și să meargă pe partea stângă a Bulevardului Prezan, spre punctul de plecare.

25 iunie, de la ora 22:00

OUT+LOUD+PROUD 4EVER, wrap up party cu Aerea Negrot, în Control Club.

Foto: Getty Images