Schimbarea la faţă

Ieșise doar să culeagă o roșie din grădină. În vara aceea s-au făcut niște roșii nemaipomenite. Coborâse cele trei trepte ce despărţeau casa de grădină și se ghemuise să-și aleagă rodul, când aerul s-a spart, izbit de-o voce de tunet: „Încrederea e cel mai nașpa lucru de pe pământ!” Ar fi jurat că i-a vorbit Dumnezeu, dacă n-ar fi fost cuvântul „nașpa”.

Dumnezeu folosește numai vorbe măreţe. A ridicat ochii spre cer: curat ca lacrima. Un singur nor pe tot albastrul acela tulburător de limpede. Un singur nor, ca-ntr- o pictură naivă. Un singur nor, înspăimântător de inofensiv. S-a aplecat, a cules o roșie la nimereală și a ridicat din nou privirea. Norul se destrăma sub ochii ei în păsări albe ce deveneau negre, ca niște furnici, doar dând din aripi. Din ce în ce mai negre, din ce în ce mai mari, din ce în ce mai multe. În câteva secunde erau milioane. Cerul era împânzit de păsări-furnici. Se întunecase. A intrat în casă. În ziua aceea roșiile au avut gust de îndoială.

Pe C. au primit-o în casă de Crăciun. Își aducea aminte perfect, așa cum ţi-ai aduce aminte de orice zi în care, din generozitate absurdă, ţi-ai da tot salariul unui cerșetor și-apoi ai face foamea o lună. Știa cu precizie cum a fost îmbrăcată, cum mirosea în casă, ce culoare de lac purta pe unghii, ce ton avea vocea ei când a spus da. Dar mai cu seamă își amintea beţia de după, ameţeala aia cretină, amestecul acela de euforie și ciudă care te face să te simţi important după un gest extravagant.

C. era de vârsta lor. Divorţase - și ei, amândoi trecuţi printr-un divorţ, știau ce înseamnă asta - și încerca să ia totul de la capăt. Era educată, elegantă, perfect coafată și vorbea cu voce de harpă. C. avea nevoie de o casă, iar ei aveau nevoie de cineva să le păzească blocul pe care îl construiau - asta era afacerea lor, din asta trăiau. Părea simbioza perfectă. Au bătut palma pentru un timp limitat. C. s-a mutat în primul apartament din blocul lor.

O vreme lucrurile au funcţionat normal: C. își vedea de viaţa ei și ei de a lor. Apoi, când blocul s-a populat, ușor-ușor au apărut și semnele. La început, vocea de harpă scăpa în stridenţe de trompetă. Dar defecţiunile erau scurte și treceau lesne ca o părere. Apoi alunecările graţioase de până atunci ale lui C. se întrerupeau brusc și grotesc, preţ de câteva secunde, ca și când ar fi suferit de o boală articulară. Ori ca și când ar fi evoluat pe un ecran cu semnal bruiat. Apoi, într o zi, unul dintre locatari le-a spus că C. s-a umplut de bube în timp ce vorbea cu el și că, atunci când și-a dat seama, C. a fugit și s-a încuiat în casă cu draperiile trase. Au sunat-o de urgenţă. Le-a spus că a făcut pojar, dar totul e sub control. O să fie bine.

Când a apărut din nou, după o lună, se înjumătăţise. În aceeași perioadă, blocul s-a umplut de furnici. Erau cele mai negre furnici ce-au existat vreodată. Săpau galerii prin pereţi, prin pardoseli, se strecurau prin ţevile de la baie, prin calorifere, intrau prin geam, prin gaura cheii, prin aparatele de aer condiţionat. Erau peste tot. Nu erau mari, dar aveau o formă ciudată: erau ca niște păsări negre ce zboară pe un cer tulburător de limpede, departe. Foarte departe. Din albi, pereţii deveniseră negri. Și pentru că nu mai aveau unde să se ducă, furnicile-păsări și-au făcut cuib și în oamenii din bloc. Preferau creierul și inima. Au început să se mănânce între ei. Au chemat exterminatorii, exorciștii, evacuatorii, executorii. Au chemat și preoţi. Toţi au fost alungaţi. Ușa lui C. era poarta spre iad. Când și-au dat seama ce se întâmplă, cei doi și-au luat inima în dinţi și unul pe altul de mână și i-au bătut lui C. în ușă. Le-a deschis zâmbind și i-a poftit să intre, cu vocea ei de harpă. Ea și-a coborât privirea. Nu știa de unde să înceapă. Iar ceea ce o tulbura mai tare erau galoșii de cauciuc din picioarele lui C. Erau din altă poveste și ea îi observa abia acum. Probabil i-a purtat dintotdeauna, dar niciodată... El i-a făcut semn să se adune și ea a început să vorbească. A rugat-o pe C. să-și ia furiile și furnicile și să plece. Să-i lase în pace. Să le dea viaţa înapoi. A rugat-o ferm, dar fără ură, așa cum aflase că trebuie să vorbești cu demonii. Ce a urmat e apocalipsă: din C. au început să iasă păsări negre, nenumărate, zgomotoase, mizerabile, mirosind a descompunere. Ieșeau din ochi, din gură, din urechi, din rotunjimile ce-i fuseseră odată sâni, din pântece, din podul palmelor, de sub unghiile ei vopsite. Ieșeau dezlănţuite, creșteau văzând cu ochii, lovindu-i pe cei doi cu trupurile lor enorme, cu ghearele, cu ciocurile, sfâșiindu-le carnea până la os. Ea a început să plângă și a îngenunchiat. Apoi s-a lăsat liniștea. A așteptat cu ochii închiși, ţinându-și respiraţia. Își strângea soţul de mână, dar mâna lui era inertă, epuizată. I s a făcut frică și a început să cânte. Era un cântec curat și duios. Își adormea cu el copiii. Și-a amintit chipul lor, îmbrăţișarea lor, râsul lor, mirosul lor și a simţit că prin trup îi curge lumină. Un fâlfâit puternic a făcut-o să-și deschidă ochii. A privit în jur - erau singuri. Doar ei doi. Furnicile dispăruseră. Și păsările. A tras draperiile și a privit afară. Cerul era acoperit de milioane de păsări negre ce deveneau albe bătând din aripi și se făceau mici, din ce în ce mai mici. Apoi, ca și când Dumnezeu le-ar fi strâns cu mătura, s-au adunat toate într-un nor alb, ca într-o pictură naivă. În galoșii lui C. au sădit busuioc.

A ieșit să culeagă o roșie din grădină. Vara asta s-au făcut niște roșii nemaipomenite. A coborât cele trei trepte ce despart casa de grădină și s-a ghemuit să-și aleagă rodul. A ridicat ochii spre cer: curat ca lacrima. Un singur nor pe tot albastrul acela tulburător de limpede. Un singur nor. S-a aplecat, a cules o roșie la nimereală și-a intrat în casă. A spălat o cu apă curată și a mușcat din ea ca dintr-un măr. Un fir delicat de suc i s-a prelins pe bărbie, ca un fir de sânge. S-a șters cu podul palmei. A privit din nou cerul. Norul era acolo, alb, nemișcat, înspăimântător de inofensiv. Dintr-o singură mișcare a tras draperiile albe, groase, pe care brodase cu mâna ei „Încrederea e cel mai nașpa lucru de pe pământ. Dar îţi rămâne mereu încrederea în tine.” Apoi a ieșit în lume.

Și-acum, dragilor, hai să ne ocupăm puţin de treaba asta cu încrederea în sine (cea cu încrederea în alţii e ceva mai complicată). Sigur că cel mai simplu e să o dobândești din copilărie și să o crești frumos și sănătos și cu fapte bune până la adânci bătrâneţi. Dar dacă nu ai avut-o niciodată? Ori ai pierdut-o pe parcurs? Ori ţi-a fost furată? Ori, știu eu, trage un pui de somn tocmai când ai mai mare nevoie de ea? Ce faci atunci? Evident (ce întrebări de gâgă pun și eu!), încerci să o trezești, să o găsești, să o câștigi. Contribuţia mea inteligentă vine abia acum, când spun că pentru asta nu ai nevoie de gesturi eroice sau școli înalte, de diplome ori mulţimi de oameni care să te-aclame. Uneori un detaliu minor poate produce schimbări însemnate.

Am avut odată o colegă - fată frumoasă, deșteaptă, cu un mare defect: s-ar fi vrut invizibilă. Până-ntr-o zi, când, așa, aiurea, într-o pauză la redacţie, i-am colorat unghiile cu lac roșu. Nu știu ce mecanisme s-au deblocat atunci în sufletul ei, cert este că din acea clipă, exact din acea clipă, a devenit alt om. A înflorit: s-a-ndrăgostit, s-a căsătorit, a scris o carte, călătorește prin lume, e un om fericit. O altă prietenă de-a mea și-a reașezat viaţa după ce și-a tuns părul și l-a vopsit blond. O alta, după ce-a slăbit. Nu există o reţetă pentru a căpăta încredere în tine, dar merită să încerci orice. Tocmai de aceea am adunat alături câteva sugestii. Nu știi niciodată unde dai și unde crapă.

1. Începem cu zâmbetul. Nimic nu se compară cu forța lui. Dar pentru a-l face de-a dreptul magic, trebuie să îţi colorezi buzele. E drept, rujul intens e pentru femei îndrăzneţe. Tu, pentru început, poţi încerca unbalsam de buze în nuanţe naturale, precum Caudalie French Kiss. E îmbogăţit cu ulei din seminţe de struguri și arome delicate. 

2. Mergând pe aceeași reţetă, ar putea fi de folos și pasta de dinţi cu efect puternic de albire de la Mr. Blanc. De fapt, nu e o pastă de dinţi oarecare: e neagră și se folosește înaintea periajului, pentru a albi dinţii și a îndepărta petele de ceai ori cafea. Apoi, urmele de pastă neagră se îndepărtează cu pasta obișnuită. În fine, e foarte amuzantă, eficientă și numai bună pentru a-ţi întări încrederea în tine. 

3. Și dacă tot vorbim de lucruri amuzante, s-ar putea să-ţi placă și Clinique Blend It Yourself. E un pigment lichid ce trebuie adăugat în crema de faţă pentru a obţine un fond de ten personalizat. Explicaţia mea e empirică, recunosc, dar produsul e o minunăţie. Poate că, jucându-te cu el și privindu-te mai des în oglindă, vei descoperi că ești unică și extrem de frumoasă.

4. Tot pentru un ten strălucitor, am ales Dior One Essential Skin Boosting Super Serum. E un ser detoxifiant care stimulează regenerarea celulară. Adică, imediat ce l-ai aplicat, pielea va fi mai fermă, mai luminoasă, mai proaspătă. Pe scurt, te vei vedea într-o altă lumină, mult, mult mai bună.

5. Un efect asemănător vei obţine și cu masca Hy Honey de la Pure by Daiana Anghel. Evident, vorbim de o altă Mărie, cu altă pălărie, dar cu aceeași putere de transformare. Masca asta adună în ea tot ce e mai bun și preţios într-un stup: miere, lăptișor de matcă, propolis, larve de trântori și amrita (care înseamnă polen fermentat în oţet de Kombucha, uscat pe pat de Maltodextrina). Păi, cum să nu-ţi crească încrederea în tine când îţi hrănești tenul cu așa ceva?

6. Dacă nu ai timp și cauţi soluţii rapide, s-ar putea să funcţioneze Apa Micelară de la L’Oreal. Recunosc, nu mă prea dau în vânt după apele micelare, dar asta are... un nu știu ce care mă atrage. Mă văd mai frumoasă.

7. Ce mai avem, ce mai avem? Da, balsamul de la Human Kind, cu ulei de portocale. E genial! Îţi face părul mătăsos, strălucitor, bogat, un vis. Poate ăsta e declicul pentru a-ţi exploda încrederea în tine.

8. Deja v-am spus că prietena mea s-a transformat după ce a folosit prima dată lac de unghii. Deci, fără niciun fel de alt comentariu, te sfătuiesc să încerci lacul de unghii Infinite Shine de la OPI.

9. Și am lăsat la urmă domeniul meu favorit, aromele. Există studii, și încă multe, care arată că parfumul influenţează direct și rapid încrederea în sine, numai că, fiind o chestiune exclusiv de chimie a creierului, criteriile alegerii țin exclusiv de personalitatea și starea de spirit a individului. De aceea, fără a vă recomanda nimic în mod special, permiteţi-mi să vă prezint preferatele mele: Beyonce, Shimmering Heat. Sincer, Beyonce nu-mi place, dar parfumul ei e răvășitor. E ca un buchet de flori primit din senin într-o zi cu ploaie.

10. Jusbox de la Use Abuse e un parfum unisex, direct și provocator. Miroase a tuberoze și bujori striviţi pe un pat de mosc. E ca un bungee jumping olfactiv. Îţi cam provoacă încrederea în tine.

11. Ceva mai delicată și extrem de feminină este apa de parfum Miss Dior, ce te învăluie într-un nor de trandafiri.

12. Dyptique Vetyverio e un parfum unisex plin de contraste: fierbinte, dar diafan, puternic și totuși graţios. E ca un șut în fund dat de mama cea blândă, când ţi-e frică să ieși în lumina reflectoarelor.

Scris de Lioara Bradu

Fotografii: Getty Images